Nicolae Roibu
Volumul a văzut lumina tiparului în preajma unei triste aniversări - pe 8 iulie 2009 se împlineşte un an de la dispariţia fulgerătoare a eminentului scriitor. Aşa cum notează alcătuitorul şi lectorul cărţii, Igor Nagacevschi, volumul cuprinde publicistica scriitorului din ultima perioadă a vieţii sale. E o carte neobişnuită, precum neobişnuită este întreaga sa creaţie, avea să constate şi moderatorul manifestării, scriitorul Arcadie Suceveanu.
Cartea beneficiază şi de o prefaţă extraordinară, semnată de Eugen Lungu. El remarcă, între altele, că Vasile Vasilache vorbeşte cum scrie şi scrie cum vorbeşte. „Această notă orală, cu pitoreşti inflexiuni dialectale, e specifică şi prozei lui V. Vasilache. Deşi, în limitele corectitudinii, stilul mult prea neaoş lasă pe dinafară pe cititorul manierat şi format pe fineţurile livrescului. De regulă, după ce înfruntă oralitatea căutată, ultimul nu mai are răbdare să pătrundă în straturile de semnificaţii şi simboluri, de care geme orice text al scriitorului, şi se retrage confuz. Nu sunt mulţi cei care pot gusta un Vasilache în toată complexitatea lui” - iată un adevăr afirmat de către prefaţatorul cărţii, în care pune punctul pe „i”.
„Scriitorul, adevăratul scriitor, ilustrul scriitor îşi dă seama că este ceva mai mult decât un partid, o uniune, o organizaţie, chiar un parlament”, zice Vasilache într-un eseu al său, afirmând în continuare: „Apoi, că e ceva mai mare, mai cuprinzător decât „Casa noastră - Republica Moldova”. Apoi, niţel excelentissim este faţă de Excelenţa Sa Prezidentul, Alteţa Sa Principele sau Majestatea Sa, Sanctitatea Sa… Exemple? Lev Tolstoi şi ţarul… Acelaşi Lev Tolstoi şi Sfântul Sinod, în frunte cu Partriarhul…”.
Cu Vasilache am pierdut o lume întreagă, un întreg univers, aveau să constate mai mulţi vorbitori. Astfel, Constantin Tănase a remarcat că lumea în publicistica lui Vasilache este văzută parcă dintr-un turn, când ostaşul stă şi priveşte în jos, acolo unde se află ocnaşii. La rândul său, Vladimir Beşleagă a afirmat că Vasilache toată viaţa a scris aceeaşi carte, astfel încât din lutul de la Unţeşti el a creat bijuterii de artă. În acelaşi timp, Serafim Saka l-a caracterizat pe Vasile Vasilache drept un scriitor într-un singur exemplar, irepetabil.
Pe marginea volumului s-au mai pronunţat acad. Mihai Cimpoi, Leo Butnaru, Ion Ciocanu, Nicolae Leahu, protoiereul Ioan Ciuntu, Igor Nagacevschi, Victor Vasilache, feciorul scriitorului, ş.a. Tot aici a fost lansată ideea unei cărţi de memorii despre Vasile Vasilache.
