Un an fără marele scriitor

autor: Irina Nechit

Vasile Vasilache – un accident cosmic

La aproape un an de la dispariţie, scriitorului Vasile Vasilache i-a mai apărut o carte, „Verzi suntem, verzi...”, o culegere de articole, tablete, luări de atitudine, publicate în anii 1998-2000. Editura Litera a scos cartea de publicistică a marelui prozator la început de vară, într-o formulă grafică elegantă, alcătuitor al ediţiei fiind Igor Nagacevschi. „Niciuna dintre problemele de atunci, multe însoţindu-ne şi azi, nu-i scapă scriitorului. Prezentul e văzut ca un produs al istoriei şi, totodată, un ostatic al ei. Un nucleu vicios în jurul căruia gravităm deformaţi şi dispersaţi”, relevă Eugen Lungu în excelenta prefaţă la volum.
Lansată la Uniunea Scriitorilor din Chişinău săptămâna trecută, cartea ne readuce vocea tulburătoare a lui Vasile Vasilache, care pare să ne povestească întâmplări uimitoare despre cele văzute, trăite sau observate cu atenţie de domnia sa, într-un limbaj irepetabil, împletit din oralitate şi o bogată informaţie culturală şi socio-politică, servită publicului în formă artistică.
La manifestarea comemorativă publicistul Constantin Tănase a mărturisit că a avut norocul să fie unul dintre primii cititori ai cărţi, constatând, cu tristeţe, că textele scrise acum 10 ani mai sunt actuale, semn că „se întâmplă ceva grav în RM”. Publicistica lui Vasilache trebuie pusă la treabă, a subliniat C. Tănase, îndemnându-ne „să-i valorificăm pe oameni cât mai sunt în viaţă”.
Moderatorul întrunirii, Arcadie Suceveanu, e de părere că „Vasilache a scris o publicistică nuvelistică, mai degrabă înrudită cu proza”, constituind un model nu doar pentru literaţii contemporani, dar şi pentru ziarişti.
Vladimir Beşleagă a amintit publicului că cel comemorat avea o vorbă celebră: „Măi, voi nu vedeţi că timpul râde de noi!”. Un scriitor rămâne nu doar prin cele scrise, ci şi prin cele spuse, iar una din intuiţiile strălucite ale lui Vasilache a fost aceea de a confunda scrisul cu vorbitul. „Dacă îl ascultai, te prindea îndată, te fascina, a fost un om aparte, un fenomen care nu se va repeta niciodată, rarisim, a răzbătut prin milenii, a surprins universul ancestral, rural, aflat pe cale de dispariţie”, a remarcat Vladimir Beşleagă.
Unul dintre vorbitori, Serafim Saka, l-a cunoscut pe Vasilache foarte bine, a vorbit cu el „despre toate”, astăzi lipsindu-i discuţiile sau taifasurile cu cel care „ştia să lege civilizaţiile lumii cu cea din satele basarabene, mediul său rural fiind unul universal””.
Cu Vasilache a murit o bibliotecă, a accentuat Nicolae Leahu, care a avut inspirata idee de a scoate la Bălţi, cu puţin timp înainte de moartea scriitorului, „un număr premonitoriu” al revistei „Semn”, consacrat în exclusivitate lui Vasile Vasilache.
Fiul prozatorului, Victor Vasilache, a spus că stă pe scenă deoarece chipul său le aminteşte celor din sală de tatăl său, Vasile Vasilache. Prima lectură a volumului, pe când se afla în stadiu de pregătire, l-a durut pe Victor Vasilache fiindcă, citind, parcă îl vedea pe părintele său, parcă reînnoda cu el o discuţie neterminată.
Luând cuvântul la serată, poetul Leo Butnaru i s-a adresat direct celui comemorat: „Dle Vasilache, ai fost un om complex, un accident cosmic, acum ai plecat să joci şah cu îngerii. Nu te uităm, fie-ţi pulberea stelelor uşoară”.
Cei care vor citi cartea proaspăt lansată vor avea senzaţia că au mers în vizită la Vasile Vasilache