… VVV în dialog cu Nicolae Leahu
- L. Stimate domnule Vasile Vasilache, V-aş ruga să Vă evocaţi acum, mai întâi, copilăria…
- V. M-am născut,dragul meu, cu limba prinsă… în gură: ioc să iau hrană de la sânul mamei. Pe-a treia zi mama mea aleargă la soacră-sa, bunica Varvara, cu lacrimi în ochi: „Mamă, copilul ista are să moară. Nu ie sânul în gură, nu suge!”. Bunică-mea Varvara, doftoroaia satului: „Aracan de mine, ia să vedem ce-i cu gura lui?… Văleu, fato, da limba lui îi prinsă, de-atâta n-are chip să sugă”. Mama mea, de vreo 17 ani: „Beteagul mamei, beteag…”. Bunica, fuguliţa după briciul bunelului… Într-un cuvânt, că de când îţi povestesc, se face şi OPIRAŢIA… Dumnezeu îmi pusese zăbală pe gură, zăbală pe limbă, zăbale, zăbale, zăbale… Că, de atunci, cred eu, am şi prins slăbiciune pentru sfârcuri: pân-nu dă lăptică, nu-l iert!…
Pe la vreo cinci ani, vin şi pun capul în poala mamei: „Mamă, vreau să mor!”—„Dragul mamei, ce-i cu tine?”—„Mamă, nu vezi cât îi de păcătoasă lumea asta?… Da eu, dacă am să mor repede-repede, ajung înger la Dumnezeu…”
Revista SEMN, Nr. 1, 2008, pag. 3
Jurnal de Chisinau - Rubrică îngrijită de Vladimir Beşleagă
