tag:blogger.com,1999:blog-33205177954745881712024-03-13T17:26:47.810+02:00Vasile VasilacheLa un moment dat am văzut cum un bondar a înnoptat într-o lalea şi mi-am închipuit că e sultan. Un sultan înnoptează şi laleaua a tras perdelele, obloanele. Sunt Baiazid Fulgerul a zis şi laleaua a surâs. Şi eu şedeam şi mă gândeam că până la urmă, toată povestea asta cu o lalea, cu Baiazid înnoptând în seraiul ei, totul se încheie cu o ceapă în pământ. Iaca crugul vieţii, cercul se închide.- Vasile VasilacheT. V.http://www.blogger.com/profile/10737264125874676670noreply@blogger.comBlogger38125tag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-7081227312929716732017-10-12T02:31:00.001+03:002017-10-12T03:07:57.084+03:00Emilian Galaicu-Păun - Vasile VASILACHE. Jurnal<div class="intro content-offset" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #1f2124; font-family: Skolar-Light_Cyr-Ltn, Georgia, Times, "Times New Roman", serif; font-size: 18px; font-weight: bold; margin: 0px; padding: 0px 36px 27px 0px;">
<div style="box-sizing: inherit; padding: 0px;">
<a href="https://www.europalibera.org/a/cartea-la-pachet-vasile-vasilache-emilian-galaicu/28754415.html" target="_blank">M-a impresionat mai cu seamă felul în care V. Vasilache „prinde”, în doar câteva fraze, firea omului...</a></div>
</div>
<div style="box-sizing: inherit; margin: 0px; padding: 0px;">
<div class="wsw" style="box-sizing: inherit; margin: 0px; padding: 0px 0px 18px;">
<div style="background-color: white; color: #1f2124; font-size: 18px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5yRB9zpwkdhxB_0PKslXejDtk9nFkgmvY9xhZ3_GBOrlvs1sYgT6Fzex0priPuKkVq2ZQNjfFeIQOs85v4eSDGVOz3JEYTQZlZfNeW0NzX3EXRnNBtwfZRSNpK4NcRWeUcJg6dVruDSQ/s1600/jurnalvv.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="650" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5yRB9zpwkdhxB_0PKslXejDtk9nFkgmvY9xhZ3_GBOrlvs1sYgT6Fzex0priPuKkVq2ZQNjfFeIQOs85v4eSDGVOz3JEYTQZlZfNeW0NzX3EXRnNBtwfZRSNpK4NcRWeUcJg6dVruDSQ/s200/jurnalvv.jpg" width="130" /></a></div>
L-am cunoscut pe Vasile Vasilache (1926 – 2008) în ultimii săi peste 20 de ani de viaţă – rar bărbat şi-a purtat mai destoinic senectutea; ce surpriză să-l regăsesc la vârsta marilor căutări, când tocmai dăduse Povestea cu cocoşul roşu şi scria la partea a II-a a romanului, graţie Jurnal-ului său, Arc, 2017, îngrijit de Victor Vasilache, cu o prefaţă de Igor Nagacevschi.<br /></div>
<div class="wsw" style="box-sizing: inherit; margin: 0px; padding: 0px 0px 18px;">
„Iar eu scriu numai când simt cum vuieşte în mine”, notează pe 2 februarie 1969 autorul, după ce intră – a câta oară?! – într-o nouă criză a scrisului: „fac ce fac eu – bine fac? Ce trebuie – fac?” Ceva mai sus, vorbind de Povestea-i ce „capătă nişte amplitudini, aş zice dostoievskiene”, ochiul auctorial remarcă „o întrepătrundere de sensuri şi o îngemănare emotivă în măsura aceea în care împletitorii de coşuri de pescuit ori constructorii de turnuri conoidale ţintesc vârfurile prin fiecare linie, prin fiece mlajă” . De reţinut şi această formulă: „...iar autorul, ca un paing, trebuie să ţese aici atâtea pânzeturi, încât de la cer la pământ să se prindă totul!”<br /><br />Pe minte incită, te-atâţă, nu-ţi dă pace ca un ghiduşar...”<br /><br />e unul m-a impresionat mai cu seamă felul în care V. Vasilache „prinde”, în doar câteva fraze, firea omului: „Am făcut cunoştinţă cu [Andrei] Tarkovski. Gesticulaţia, mişcările, comportarea – un neastâmpăr, parcă voit demonizat... Poate pentru a-şi ascunde înstrăinarea faţă de cele înconjurătoare? Oricum, ai impresia unei agresivităţi silite, «forţate», «nevoite» (de la «nevoie»), pentru a-şi păstra intactă o copilărie întârziată (sau poate netrăită...?)” Şi, ceva mai jos, despre o altă mare personalitate: „Ieri am avut cu pictorul Grecu aproape trei ore de discuţie. E greu să spui ce-s mai mult interesante: Grecu – teoreticianul plastician sau tablourile lui Grecu. (...) Spre deosebire de V. Rusu-Ciobanu şi faţă de raporturi, corespondenţe, amiciţie, Grecu<br /><br />Ah! şi ce magistrală răsturnare de perspectivă, cum numai unui mare spirit îi putea veni: „el, individul Tolstoi, e un leit personagiu, genial desprins de Dostoievski! Însuşi Dostoievski pare că toată vieţişoara lui a descris frământările lui Tolstoi...”<br /><br />La nouă ani de la trecerea scriitorului, iată un „Vasilache luminat, scăldat în omenie, iertare şi înţelegere” (Igor Nagacevschi) care revine în forţă.<br />2 octombrie ’17</div>
</div>
T. V.http://www.blogger.com/profile/10737264125874676670noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-39469929655323647702017-06-30T03:42:00.000+03:002017-06-30T03:43:42.771+03:00CVO VADIS Dialog cu Vasile Vasilache - Margareta Petrache 1992 - II<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='480' height='270' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxpI6EeZyYFj773TwBEEmWLDK3Ksesf6v4_yEBa20kaMBgmEf3IdR8_CxGiYwcWOvZ90jJDMByVcAp9Wgd6GQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />T. V.http://www.blogger.com/profile/10737264125874676670noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-1378892699518545472017-06-30T03:36:00.005+03:002017-06-30T03:43:52.076+03:00CVO VADIS Dialog cu Vasile Vasilache - Margareta Petrache 1992 - I<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='480' height='270' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dw4zTkK3wUTOmByWS8HkvXaZtGz6jwNBIsQQvs7TZ09jMIRvkot-ppeTmwkIC1PZF77S2aVDmkRw417QJ69vQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />T. V.http://www.blogger.com/profile/10737264125874676670noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-19880922550543054712017-03-21T02:55:00.001+02:002017-03-21T02:55:25.409+02:00Vasile Vasilache 90 ani<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/wZE88dq8FyQ" width="480"></iframe>T. V.http://www.blogger.com/profile/10737264125874676670noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-35091648105573341932016-09-20T03:05:00.000+03:002016-09-20T03:05:10.205+03:00Nr. 5-6 (249-250), mai-iunie 2016 Vasile Vasilache – pagini inedite<a href="http://www.contrafort.md/category/categorii/vasile-vasilache-pagini-inedite" target="_blank"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKPrDzJg7Zrn7l-OJBTu0SWpAtvNZDYdDL9Y5QV_XrzOlGjkPCeDB970EZFLCQVn4ovRsQXAQDQ_bESchwt_IrjHox7JcCXC3wOXBBEASQprREtjkF_rS98CWKsl7hL5dUIascbZHTTMU/s640/Attachment.jpeg" width="476" /></a>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-34373432248061797402016-09-20T02:47:00.002+03:002016-09-20T03:02:18.674+03:00Chistolul cu dop<br />
Urători suntem trei: frate-meu Sârghi, eu şi vărul lui tata zis Goriţă. Mumuruzi tustrei, în schimb şi negustori, nu numai urători!<br />
- Gâşligăm! Gâşligăm şi ne cumpărăm un chistol, zice hotărât Goriţă.<br />
Mama potriveşte răciturile în farfurii. Duhul lor se înalţă până la icoana sfântului Nicolae. Acuşica va să strănute sfântul, căci mie îmi lasă gura apă. Deodată… strănut eu!<br />
- Ei, într-un ceas bun, zice mama. Întâi uraţi-o pe bunică-ta Varvara. Pe urmă, pe mătuşă-ta Mărioara, pe urmă pe năşelu Vasile.<br />
Ochim prin fereastră pridvorul bunicii. Nu avem între noi gard şi la pridvor uşile sunt date în părţi. Îmbucurată, mama o să ne petreacă cu ochii drept urătorii soacrei.<br />
- Cerem la bunica nişte poamă…<br />
Frate-meu Sârghi chiar, zău, o şi molfăie. În casa cea mare la bunica atârnă în grinzi nişte struguri de poamă-coarnă. Acum sunt zbiciţi de câteva ninsori la rând, căci pe afară, pe sub prispă, pe sub pridvor şi în ogradă s-au zidit metereze, nu nămeţi.<br />
- Doi boi… doi vaci, scoate, babă, doi colaci…<br />
Cât e în cap, atâta e şi pe limbă. Bunica ne învăluie cu o privire duioasă, dar şi dojenitoare:<br />
- Mânca-v-ar norocul, parcă sunteţi ciumaci!<br />
Ce înseamnă ciumac? Se vede că numai ea una ştie. Hăt într-un târziu, când am citit Cantemir Dimitrie, am aflat că ciumacii erau vânzători de sare şi se ridicau dinspre Ovidiopol spre Liov.<br />
- Ziceci „doi vaci” ca ciumacii?<br />
Dispare în casă, – noi, iată, în loc de daruri, primit-am dintâi o învăţătorească-negustorească istorie şi lingvistică.<br />
Revine bunica cu un căzănel cu prune afumate, uleioase, şi cu trei gutuie.<br />
- Daţi straista.<br />
Frate-meu Sârghi, boboc cu troscot în plisc, zice:<br />
- …da poamă, mâcăi, nu ne dai??<br />
- Vă-le-leu, parcă eşti Aghentu Ioviţă. Ai parale, n-ai parale, dă parale!<br />
S-a îmbunat şi continuă:<br />
- De la o mâine, Seriojel, pe mâine poama, când veniţi cu semănatul la bunica.<br />
În straista de păretar vărgat s-au rostogolit prunele unsuroase. Vai, vouă, prunelor, o să vă împăroşaţi, iar de la o mâine şi abecedarul o să se afume…<br />
Ieşim în ulicioară: unul cu clopoţel de miel, altul cu o tilincă de vacă şi Goriţă… cu o „boambă”, aşa îi zicem noi. Bomba asta e o cutie de conservă. N-aţi văzut astfel de bombe? Mare descoperire din mâna cârlănarilor: într-o cutie goală pui un pietroi şi îl înmormântezi acolo, astupând cu alt pietroi gura cutiei. Când arunci o astfel de bombă din urma oilor, a cârlanilor, aceştia scapără din picioare şi sar în văzduh.<br />
Iată-ne în şleau. Prima casă din dreapta e a jupânului Froica. Printre multe alte mărfuri, ţigară „Plugar”, chibrituri, gaz lampant, el mai vinde şi chistoale cu dop. Preţul: doi lei… Aman om bun e jupân Froica: cumperi, nu cumperi ceva din dugheană – el te dăruieşte cu o manpasică vişinie. Ne-a venit şi ideea cea grozavă: dacă îl urăm noi în iastă zi, te pomeneşti, s-a milostivi şi ne-a îmbuna cu un chistol, ai? Ideea e a lui Goriţă, e căpos, ne îndrumează:<br />
- Întâi să-l întrebăm, dacă primeşte urători ovreul.<br />
Prin sat umblă un zvon plin de haz despre jupânul Froica. Îl are vecin pe Vanea Ţibuleac, care e pe mică pe ceas în dugheană. Ba îi ridică un sac, ba îl deşartă, ba îi aduce apă de la fântână, ba îi drege gardul. Jupânul Froica e bătrân, iar cei doi feciori ai lui au plecat în Palestina. Acolo e cald, nu ninge, nu îngheaţă. Zice-se, au să-l cheme şi pe jupânul încolo, dindată ce termină marfa din dugheană. Anecdota însă e următoarea: seara, când Vanea Ţibuleac să pornească spre casă, câte ceva se lipeşte de mâna lui. Adică îl fură pe ovreu. Însă, jupân Froica nu se pierde cu cumpătul: de fiecare dată îl previne:<br />
- Vane! Vane! Arapii taie hoţului mâna, da tu, la ovreu în dugheană, de ce le ţii la spinare? De ce?<br />
- Fiindcă mă bănuieşti, jupâne. Şi să ştii că la mata nu mai vin.<br />
- Ba să vii, Vane, să vii, că suntem vecini şi rămân! Dacă am să plec în Palestina, tu cu mâinile la spinare, cine ştie unde o să ajungi? Din patru tobultoci cu grăunţe pe prispă… au rămas trei. Asta ieri a fost, ieri.<br />
Vanea Ţibuleac îl învânează:<br />
- Dacă mă bănuieşti, îţi aduc grăunţe de ale mele, îţi aduc un tobultoc! Ieri n-am fost la mata.<br />
- Bine, Vane, bine, am să-ţi plătesc grăunţele mele de două ori…<br />
Aşteptăm în drum, ne pişcă gerul şi Goriţă nu mai iese. S-a dus să întrebe dacă primeşte urători. Uite că pe mine şi pe frate-meu ne-au prins îndoielile: te pomeneşti, îl urează pe jupân de unul singur şi se face cu pistol Goriţă. Iar noi, noi rămânem cu perjele păroase în straistă.<br />
Aleargă Goriţă ţinându-şi cu dreapta căciula. Parcă e fugărit…<br />
- Băi! Băi, ce plânge giupânu’! Vanea Ţibuleac îl ţine de umeri, da dincolo în cămară Hona se bate cu fruntea de uşă s-o sloboadă…<br />
Trăsniţi suntem tustrei, aiuriţi. Cu sufletul la gură, Goriţă ne lămureşte cum îl duce mintea. Cică, jupânul a primit veste din Palestina: arapii i-au împuşcat un fecior. Straşnică durere, a rămas numai cu unul acolo… Încotro să se ducă? Cine îl înmormântează? Înseamnă că şi mâine, şi poimâine, şi răspoimâine dugheana lui jupân Froica va fi închisă şi el va sta în întunericul odăii cu obloanele trase, cu picioarele încrucişate pe podea. Aşa se jelesc la ovrei morţii. Chistoalele… chistoalele vor sta cu dopul în ţeavă, amorţite şi ele.<br />
Peste o casă de la jupân Froica, domnul învăţător Samoţchi ţine şi dânsul dugheană. Acum e închisă, pentru că domnul dascăl de sat a sărbătorit pe stil nou. Ţăranii însă, conservatori cum sunt, ţin Anul Nou peste două săptămâni, mai târziu…<br />
Cotim la dreapta spre nanu Vasile a lui Ion Nichita. Frate-meu Sârghi e scârbit: nu a gustat struguraşii de poamă-coarnă, morţi în Palestina, stilul nou şi vechi, dughenele închise, chistoalele zăvorâte.<br />
- Cerem de la nanu Vasile doi lei, cumpărăm mai pe urmă chistol.<br />
Într-adevăr, nanu e fără copii, fiindcă e spân. De atâta şi voieşte pe unul din patru fini, pe unul de-ai noştri, să-l înfieze. Îndeosebi, pe mine, tot Vasile.<br />
Drumul e lung şi greu, pârtie nu este. Doar o cărăruie şi pe de laturi, cătină înaltă, salcâmi piperniciţi, porumbrei, iar dincolo, livezi, livezi, livezi, în care acum joacă viforul într-un picior. N-am de lucru şi zic cu ochii pe vifor:<br />
- Haideţi, haideţi, pe aici iese noaptea Aghiuţă…<br />
Cei doi s-au oprit locului. Goriţă se holbează:<br />
- Cine-i Aghiuţă?<br />
- Necuratul! Ucigă-l-toaca! Faceţi-vă cu limba cruce şi păşiţi, că ne apucă noaptea.<br />
Nanu Vasile istorisea lui tata că, cică, într-o seară i s-a arătat între hândichiurile acestea întunecoase… Boala Vacii! Apoi, altă dată, i-a ieşit înainte o arătare, mică-mică, cât gavanosul de jumere. S-a speriat nanu şi a strigat din rărunchi: „Săriţi! Sări-iţi!!” Şi, cică, din gavanos a ţâşnit un câine.<br />
Drumul se scurtează la gânduri negre – te mână graba şi frica. În sfârşit, ajuns-am. Ne oprim la prispa casei de la vale. Aici stau înşiruite vreo şapte căldări cu apă, îngheţate bocnă. Două coromâsle lângă ele, zise şi cobiliţe, începem inimos să urăm căldările: „Doi boi, două vaci…”<br />
Din căsoaia de la deal iese nanu Vasile şontâcăind şi cu un braţ mai scurt, căci e invalid din 1916.<br />
- Brava, finilor, brava! Ia uraţi-mi şi căsoaia!<br />
Părăsim căldările, dar de ce sunt şapte? Păi, nanu Vasile aduce apă tocmai de la fântânile din fundul grădinii noastre. Se vede, nana Ana a făcut „rezerve”: nămeţi, vremea aspră de iarnă. La Crăciun vremea era moloşagă, a venit nanul şi nana. Primul a început:<br />
- Fine Ioane, am venit după un fin mititel… Pe care mi-l dai? Fine Vasile, ce zici? Fine Ioane, îi dăruiesc casa în vârful dealului, acoperită cu tablă, juma’ de falce de livadă, o iapă Roaibă. Pe crucea mea, îi fac hârtie când zici. Mergem la primărie…<br />
- Finu-to ista, mişelul, până nu-l speli cu cureaua la poponeaţă, nu-şi aduce aminte că are faţă s-o spele.<br />
Ca tot ţăranul, tata una ştie: de lauzi ceva ori pe cineva – se pierd, în schimb, de-l huleşti, dracul ţine cu hulitul.<br />
În sinea mea mă văd boier în vârful dealului: casa arătoasă, acoperită cu tablă albă… Nana Ana m-ar desculţa şi pe mine, ca pe nanu ist şontâcăit. Şi dimineaţa, şi seara, căci aşa-s invalizii, aşa face bunica şi cu bunicul Pavel. Alt gând mă îndoieşte: dar dacă mă pune pe mine nanu să-l încalţ şi să-l descalţ, ai?<br />
- Amu uraţi căsoaia, bre, să vă audă şi Roaiba.<br />
- Doi boi, doi vaci…<br />
La coada Roaibei iarăşi am devenit ciumaci. Clopotul, tilinca, „boamba” lui Goriţă şi inimoasa noastră urare prefac văzduhul, curtea, căsoaia, mahalaua într-un vacarm, de se spulberă omătul. Măi, şi unde prinde atunci Roaiba a sfârâi din copite, a izbi pereţii căsoaiei şi a necheza, îngrozită. Să zici, voieşte să dărâme grajdul. Atunci şi nanu Vasile:<br />
- Ho, haramule! Băieţi, treceţi la nană-ta, iaca a ieşit.<br />
Nana Ana are chipul ca sfânta Vinere: prăşeşte, sapă, taie lemne, spală, încalţă, descalţă, îngrădeşte, poartă umblătiul, ba şi Roaibei îi cară apă, nu cumva să o deoache satul. Acum a ieşit cu darurile, Doamne, ce mai de-a bunuri a scos! Mere domneşti, nuci, covrigei de târg, prăjituri de casă, confete pântecoase, de ţâşneşte povidla din ele. Un marcoteţ plin! Ne tot împarte, dar văzând că palmele, pumnişorii noştri sunt mici, exclamă:<br />
- Aracan! Voi sunteţi fără traistă, măi?<br />
- Suntem în holoată.<br />
Atâta dărnicie m-a încurajat nespus şi deodată spun:<br />
- Năşică Anică, dă-ne şi doi lei!...<br />
Nana Ana face ochi mari de icoană. Strigă către naşu Vasile:<br />
- Auzi, omule, ia scoate doi lei!<br />
- Pentru ce?<br />
Vine aproape-aproape, curios nespus. Frate-meu Sârghi, hodoronc-tronc:<br />
- Treb’ doi lei… să cumpărăm un chistol!<br />
Nici lui Goriţă nu-i tace gura:<br />
- Lu’ giupân Froica, un arap i-o ’puşcat feciorul cu chistolul! Ne-am dus să-l urăm şi… ce am aflat? Ferească Dumnezeu!<br />
Naşii noştri, priviri alb-albastre, acum zăpada le spălăceşte ochii şi îi topeşte în nămeţi.<br />
- Măi lăieşilor! Cerşiţi ţigăneşte?! Ce căutaţi voi la Froica, dacă omul e în scârbă?<br />
Plecăm cu toţii frunţile. Goriţă o şi ia spre poartă, noi, după dânsul.<br />
- Staţi, bre! Ascultaţi: veniţi mâine cu semănatul şi nanu o să vă deie lei… Azi, doar uraţi-araţi cu doi boi, semănatul rămâne să-l faceţi mâine.<br />
Vasăzică, i-am urat iapa azi, mâine, seamănă-i-o!<br />
E viclean nanu: mâine-i ziua lui sfântul Vasile – a mea şi a lui nanu. Dar tata altfel serbează: ne-a sculat până la răsăritul soarelui, ne-a înfofolit în ţoale şi ne-a scos în curte, dintâi umplându-ne buzunarele cu grăunţe.<br />
- Băieţi, semănăm ocoalele, vitele, oile, caii, porcii, coteţul cu păsări.<br />
Asta e onomastica mea. O facem şi pe asta. Când colo, tata ne înmânează câte-o furcă, câte-o greblă, câte-un ţăpoi şi, închipuiţi-vă, ne pune… să greblăm şi să căpiţăm cu ţăpoiul şi grebla zăpada. Să luăm în furcă nămeţii, să vânturăm cu furca sulurile de omăt. A ieşit mama, plesneşte din palme:<br />
- Bărbate, de ce-ţi faci râs de copiii tăi?<br />
- Ca să nu umble cu cerşitul, femeie. Lor nu li-i dragă munca… Închipuie-ţi, ieri s-au pornit cu uratul, s-au dus la naşu Vasile şi i-au cerut bani de chistoale! Le arăt eu chistoale… Ţăranul umblă cu grebla, umblă cu ţăpoiul, nu cu chistolul…<br />
<br />
POST-SCRIPTUM<br />
Schiţa asta e document de epocă – numele de oameni sunt din satul meu. Nana Anica a murit curând, eu copil fiind. La fântână a năboit-o sângele prin gură în timp ce scotea apă.<br />
Cam pe atunci a plecat în Palestina şi jupânul Froica, la feciorul cel viu. În 1941, prin martie, învăţătorul Gheorghe Samoţchi şi-a pus juvăţul în gât: seară de seară îl chemau la KGB, avea trei feciori peste Prut şi ţinuse prăvălie.<br />
Pe când frontul ruso-german se întindea în lungul liniei ferate Iaşi-Chişinău (1944, mai), a murit mama de tifos exantematic. Avea numai 37 de ani.<br />
Tata, curând, peste vreo trei săptămâni, şi-a pus mâinile pe piept, dându-mi de grijă:<br />
- Copile, ia seama de fraţi. Mai departe eu nu voiesc a trăi, fiindcă vrednicia şi truda ţăranului au să fie călcate în picioare.<br />
A venit foametea, bunica Varvara a fost sugrumată şi prădată.<br />
În aceeaşi foamete a lui 1947 s-a stins şi nanu Vasile, sub gardul casei sale, acoperite cu tablă de zinc.<br />
Grigore, sămaşul meu, a devenit activist de partid. În 1949 a deportat ţăranii vrednici, inclusiv pe nanu-său şi moşu-său, chipurile, e culac. Acelaşi Grigore pe urmă s-a alcoolizat. S-a stins de tuberculoză după Congresul XX al PCUS în spitalul de ftizie din Chişinău.<br />
Frate-meu Sârghi, după ani mulţi în lagărele de deţinuţi, de drept comun, acum e pensionar. Uneori lăcrămează: cui lasă el azi gospodăria?! Şase copii s-au cuibărit cu toţii prin târguri, printre străini.<br />
În schimb eu… Probabil că Dumnezeu mă ţine pentru mărturisiri: recunosc, am cumpărat nepotului meu mezin un chistol cu dop. Când şi când puşcăm în ochiul cu albeaţă al televizorului, care nu răsfrânge trecutul. Altfel de ce v-aş povesti eu aceste trago-drame, dacă m-ar lăsa în pace memoria. Zice-se, cine uită trecutul, acela nu stăpâneşte prezentul. Ei, să nu-i bagi tu un dop în gură istoriei care nu face altceva decât să se uite trecutul?<br />
<br />
Pagină redactată de Victor VASILACHE<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="http://www.contrafort.md/numere/chistolul-cu-dop" target="_blank"><br /></a></div>
<a href="http://www.contrafort.md/numere/chistolul-cu-dop" target="_blank">CONTRAFORT - Nr. 5-6 (249-250), mai-iunie 2016 Vasile Vasilache – pagini inedite</a>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-18435618189498019122016-09-20T02:45:00.000+03:002016-09-20T02:45:09.078+03:00Fragmente despre Andrei Tarkovski din „Jurnalul intim” al lui Vasile Vasilache<div>
13/V-67</div>
Aseară am făcut cunoștință cu Tarkovski. Gesticulația, mișcările, comportarea – un neastâmpăr, parcă voit demonizat... Poate pentru a-și ascunde înstrăinarea față de cele înconjurătoare? Oricum, ai impresia unei agresivități silite/„forțate”/„nevoite” (de la „nevoie”), pentru a-și păstra intactă o copilărie întârziată (sau poate netrăită...?). După câteva pahare de vin, pe drum, în „Volgă” unde zice deodată:<br />– А я не помню, совершенно не помню свою первую женщину, ничего не помню! Ах, жаль, как жаль!...1<br />– Я до кожи помню … всё, всё!2<br />Și el: – Я понимаю, я всё понимаю…3 – și în privirile lui, care-s, ți se par, iuți, „întâmplătoare” și „fixe”, – zic, și în ton, în privire era următorul subtext: „Am înțeles, te înțeleg, foarte multe ... totul-totul înțeleg, dar unele nu le simt, nu le „simțesc”, și așa-s de sărac atunci ...”<br />În altă parte unde zice:<br />– Говорят, повторяют: «если бы я начал свою жизнь сначала … я бы также её начал...» Нет, я бы не так начал… Я бы занялся музыкой, я кончил музыкальную школу, я бы стал дирижером, играл …4<br />Eu îi zic: – Нет, не жалей… знаешь, если бы я был твоим старшим братом, я бы отсоветовал, сказал, займись тем же (т. е. кино).5<br />El: – Жестокий был бы ты брат.6<br />Eu: – Знаешь, Андрей, истинно лишь то, что происходит, а раз это произошло…7<br />El a râs vesel, bucuros ...<br />De altfel, are un râs sticlos, nervos, o față care te izbește printr-o necontenită mișcare convulsivă; ai senzația că poartă un obrăzar din care face ce vrea, pungindu-l, desfăcându-l, unghiurile, colțurile gurii ducându-le până la ureche, străin, automat.<br />Impresiile și ideile trăiesc în el nu știu cum anapoda, paralel, primele mai mult se tac, răzbesc acestelalte. De altfel, pentru idei are, nutrește ambiție, le vrea, le caută, se dorește intelectual cu orice preț, judecând după dialog, după cuv. de la colegiu ... Ș-atunci e un așa de mare (matur) copil!... O plăcere pentru mintioși să-l privească... În schimb... i-auzi-l!<br />– Надо мне, хочу, стричься коротко, коротко...8<br />Eu: – Вот, я уже… я так доволен!...9<br />El, sincer, copilărește, repet, sincer-sincer, cu o bună invidie:<br />– Хорошо, что у тебя голова круглая… а моя, посмотри, вообще10 … și începu să și-o pipăie cu părere de rău...<br /> <br />14/V-67<br />Stăteam la masă la Ghidighici. Deodată Tarkovski desprinse de pe un trandafir un gândac-de-mai.<br />– Майский жук ! – spuse cu oarecare sfială și repulsie și-l puse pe masă.<br />– Вреден, вреден! – spuse cineva. – Приносит вред.11<br />– Да, вреден! – spuse și el.<br />Atunci îl luai în mână. Tolocenko:<br />– Дайте спичку…12.<br />– Для чего?13 – curios, întrebă Tarkovski.<br />– Пропеллер… Сейчас сделаем из него пропеллер!14 – zic eu.<br />Tarkovski, milos, rugător, fetește!<br />– Что вы! Не надо, ну, зачем!15<br />…Am luat seama încă o trăsătură la el: în timp ce vorbește, ca să vorbească, să întrețină dialogul, – paralel făcea o contemplare, înceată, pur intimă, a lucrurilor, fără să spună un cuvânt despre asta.<br />...Apropo: M-am sculat cu o veselie, cu o bucurie, cu o duioșie, pentru faptul că l-am cunoscut, cum n-am avut de mult despre oameni.<br /> <br />Aceeași zi, 14/V<br />Ca niciodată, omenirea trăiește sentimentul acut al bucuriei, pe care l-a avut Faustus, imediat ce a încheiat pactul cu diavolul!... Omenirea e beată de sentimentul cunoașterii, oare n-o să-și frângă gâtul, n-o să-și spargă capul? Ciudat, la asemenea cotituri de vreme, își uită trecutul! Ca și un vehicul după ce-a cotit! Dar, pentru o lume care-și uită trecutul (neciteț?) – și dă drept virtuți păcatele și drept păcate – virtuțile, – ea, o astfel de lume, n-are Prezent! Atunci mă întreb cum poate ea să aibă, să-și facă, să-și proiecteze, să-și întemeieze un viitor?! (Pe care-l țipă! – vezi China!)<br />Alta: – Rădăcinile artelor (poezie, pictură, muzică!) sunt în religii, atunci de ce mai practicăm arta, dacă nu-s religii?<br />– Pentru că din act al necunoașterii a evoluat în act al cunoașterii...<br />Foarte frumos și acceptabil, dar atunci de ce-i implicăm moralitate, vezi bine, cunoașterea e în afara moralei, frate!...<br />(Paradox al vieții: nimic n-am văzut altceva mai susținut și încurajat de morală ca actul de a purcede la... cunoaștere! Doamne!...)<br /> <br />16/V – 67<br />Mi-am amintit: ieșind de la restaurant, cineva îi arată lui Tarkovski, mai bine zis, chiar îi rupe și-i dă câteva zarzăre. Îi spun că-s ja(ve)rdele, nu abricoase, că-s așa și pe dincolo și că... copiii le mănâncă cu poftă. Andrei le ia, ronțăie una, două... Mașina merge, noi am și uitat de „ja(ve)rdele”,– când numai ce-l văd că mi le întinde:<br />– Слушай, на, большe не могу!16<br />(Un altul le-ar fi aruncat... muțiș ori...) Pe când el ca un băiețandru:<br />– На, слушай, я их больше не могу!17 – și mi le-a pus în palmă.<br /> <br />23/VIII-67<br /> <br />Din jurnalele lui Tarkovski:<br />„Человек, который не стремится к величию души, – ничтожество.”<br />(„Un om care nu aspiră la măreția sufletului e un nimic.”)<br />„Каждый художник во время своего пребывания на земле находит и оставляет после себя какую-то частицу правды о цивилизации, о человечестве. Сама идея искания, поиска для художника оскорбительна. Она похожа на сбор грибов в лесу. Их может быть находят, а может быть, нет.” („Fiecare artist în timpul vieții sale pe pământ găsește și lasă în urma sa o fărâmă din adevărul despre civilizația umană. Însăși ideea de a căuta este ofensatoare pentru artist. E la fel cu culesul ciupercilor în pădure. Poți să le găsești, dar poți și să nu găsești nimic.”)<br />________________<br />1 Aici și în continuare traduceri din rusă: „Nu-mi amintesc, absolut deloc nu-mi amintesc prima mea experiență cu o femeie. Nu-mi amintesc nimic! Îmi pare rău, îmi pare rău!”<br />2 Eu îi țin minte și culoarea pielii. Tot-tot!<br />3 Înțeleg, înțeleg totul…<br />4 Unii spun, le place să spună că „dacă aș începe viața din nou, aș trăi-o la fel”. Nu, n-aș începe la fel. Aș fi ales muzica, aș fi terminat școala de muzică, aș fi devenit dirijor, aș fi concertat…<br />5 Nu, să nu-ți pară rău. Știi, dacă aș fi fost fratele tău mai mare, te-aș fi convins, aș fi insistat să te ocupi de același lucru (adică de film).<br />6 Ai fi fost un frate foarte crud.<br />7 Știi, Andrei, e adevărat doar ceea ce se întâmplă. Și dacă s-a întâmplat să faci film…<br />8 Ar trebui, vreau să mă tund scurt, scurt…<br />9 Iată, eu am și făcut-o. Sunt atât de mulțumit!...<br />10 E bine că ai o scăfârlie rotundă, pe când a mea, uită-te…<br />11 E dăunător, dăunător! Face doar rău!<br />12 Dați-mi un chibrit…<br />13 Pentru ce?<br />14 Elice. Acuși facem din el elice!<br />15 Ce e cu voi? Nu trebuie, de ce?!<br />16 Ascultă, ține, nu pot mai mult!<br />17 Ține, nu pot mai mult!<br /> <br />Pagină redactată de Victor VASILACHE și Ana DRUȚĂ<br />_______<br />Andrei Tarkovski a fost supervizor artistic la filmul „Serghei Lazo”, Moldova-film, 1967.<br /><br /><br /><a href="http://www.contrafort.md/numere/fragmente-despre-andrei-tarkovski-din-jurnalul-intim-al-lui-vv" target="_blank">Nr. 5-6 (249-250), mai-iunie 2016 Vasile Vasilache – pagini inedite</a><div>
<div class="node" id="node-806" style="background: url("../images/line.gif") left bottom repeat-x scroll rgb(244, 244, 221); color: #222204; font-family: Georgia, serif; font-size: 12px; margin: 0px; padding: 0px;">
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-5678600750976968642016-09-20T02:41:00.000+03:002016-09-20T02:41:09.054+03:00Un autograf de la Vasile Vasilache<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX_Uu-5zY4YcOs5skkyryS3ku8u-HjS-UjPMuG0T8ysC24KQqIEV78Qzqd4Vrxs9DpmkTzBYHQVgH3GlrFNng_XyI7Jupkh6A_ZmCRlJiPoR6-9vFyxzONaDaxkbeXKW1GmnsJih8zRns/s1600/Screen+Shot+2016-09-19+at+7.39.08+PM.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX_Uu-5zY4YcOs5skkyryS3ku8u-HjS-UjPMuG0T8ysC24KQqIEV78Qzqd4Vrxs9DpmkTzBYHQVgH3GlrFNng_XyI7Jupkh6A_ZmCRlJiPoR6-9vFyxzONaDaxkbeXKW1GmnsJih8zRns/s1600/Screen+Shot+2016-09-19+at+7.39.08+PM.png" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="text-align: start;"><span style="font-size: xx-small;">Vasile Gârneţ</span></span></td></tr>
</tbody></table>
Vasile Vasilache ar fi împlinit 90!<br />L-am văzut de mai multe ori în anii studenţiei mele şi după, însă am îndrăznit să mă apropii de el pentru un autograf şi să-i vorbesc când eram deja redactor de carte la editură („Literatura artistică”), în toamna lui 1986, unde tocmai îi apăruse volumul de „Scrieri alese”, care cuprindea Povestea..., Elegia…,Surâsul… Apariția lui, cu o barbă à la Hemingway, a stârnit furori la editură printre doamnele-redactori. Citisem cartea, făcusem multe sublinieri şi note, aveam gata câte o formulă critică impresionantă pentru toate titlurile, dar cel care a vorbit mai mult a fost Vasile Vasilache. Când a aflat cum mă cheamă, m-a întrebat dacă eu sunt acela care a publicat acum două luni de zile un fragment de roman în revista „Literatura şi arta”. Da, eu eram. Mi-a spus că i-a plăcut, scriitura şi subiectul („dom’le, ai nişte demenţi acolo, e grozav…”), reţinuse şi titlul „frumos” al fragmentului – „Amarul cenuşiu al plumbului” – şi mi-a spus că aşteaptă cu interes apariţia romanului…<br /><br />Iată autograful:<br /><br />„Vasilică, tizule!<br /><br />Prinde-mă! Ajunge-mă! Întrece-mă… Mi-s dragi mânjii…, mânca-i-ar şlihul!<br /><br />Bunicul V. Vasilache<br /><br />Locco, oct. ‘ 86.”<br /><br />Această întâlnire – extraordinară pentru mine – , care mi-a arătat un om atent, prietenos, generos, politicos, a stat la baza relaţiei noastre în anii ce au urmat, o relaţie de respect şi preţuire…<br /><br />Îl prefer pe Vasile Vasilache cel din prozele scurte – Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vişnu, Izvodul zilei a patra… A fost un perfecţionist, obsedat de detaliu – genul artistului „nemântuit”, sedus de propriul scris. A avut o excepţională putere creatoare, dar de scurtă respiraţie. A fost ostracizat de regimul comunist, fiind obligat să se retragă în traduceri pentru a supravieţui. Când a revenit la scris, odată cu perestroika, n-a mai avut, cred, răbdare şi rigoare pentru ample prospectări narative, pentru romane-zigurat, cu o arhitectură complexă… <br /><br /><a href="http://www.contrafort.md/numere/un-autograf-de-la-vasile-vasilache" target="_blank">Nr. 5-6 (249-250), mai-iunie 2016</a>Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-68048754044809210292016-07-12T03:34:00.002+03:002016-07-12T03:34:58.097+03:00Îl vom comemora altfel pe Vasile Vasilache. Cu alți oameni <div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pe 4 iulie, s-au împlinit 90 de ani de la nașterea scriitorului Vasile Vasilache. Ați auzit cumva să se facă ceva, cu acest prile, la baștina sa, în satul Unțești, raionul Ungheni? Sau măcar la Ungheni?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Știu că, în acea zi, s-au adunat la Biblioteca Națională din Chișinău toți cei patru copii ai săi, pentru a-l comemora alături de cititori. Știu că a mai fost vernisată, tot acolo, o expoziție de cărți ale domniei sale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd_lGIZNTYBkB0GJ2rrIcguV8IdMcHfsC9c0mBV2N1OVaI5chX3hDg3ap6qEoVtuql4tqyk0QXUL2bp1ZmfliejIwzT2Hk_4NVITaFvcIqVEIDJkTWGue4PM5DZaXSFqmIZpdNKtNb_-Q/s1600/lbacalu.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd_lGIZNTYBkB0GJ2rrIcguV8IdMcHfsC9c0mBV2N1OVaI5chX3hDg3ap6qEoVtuql4tqyk0QXUL2bp1ZmfliejIwzT2Hk_4NVITaFvcIqVEIDJkTWGue4PM5DZaXSFqmIZpdNKtNb_-Q/s320/lbacalu.png" width="320" /></a><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">La Ungheni – liniște mormîntală. Mare dreptate avea eseistul și criticul literar Eugen Lungu, cînd afirma: ”Nu sînt mulți cei care pot gusta un Vasilache în toată complexitatea lui”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Sigur, e mult mai simplu să mergi cu o suită întreagă la vreo sindrofie, gen inaugurare de grădiniță sau muzeu. E mult mai simplu să participi la vreun festival, mai ales că tare s-au mai înmulțit. Și tare mai sînt la modă. Avem festivalul mărului, festivalul prunului, festivalul căpșunii, festivalul vinului… Tot festivaluri și festivaluri. ”Drag mi-e cîntecul și jocul”, ”Hai la horă, măi băieți”, ”Aș cînta și-aș tot cînta”, ”Trandafir de la Moldova” – spuneți-le cum vreți, esența e aceeași: meșteri populari aduși de-a valma, formații folclorice cu aceleași cîntece an de an, discursuri sterile… E simplu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">E mult mai complicat să organizezi acțiuni dedicate unui scriitor, care, vorba lui Vladimir Beșleagă, ”toată viața a scris aceeași carte, astfel încît din lutul de la Unțești el a creat bijuterii de artă”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vă imaginați cît de frumos ar fi fost să vină scriitori pe 4 iulie la Ungheni? Să vină să-l comemoreze pe Vasile Vasilache, să-i viziteze baștina. Cît de frumos ar fi fost să vină aici cei patru copii ai săi, să se simtă mai aproape de ”lutul de la Unțești”. Eu îmi imaginez.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dar nu-mi pot imagina cum unii dintre cei care se tot plimbă pe la festivaluri și alte sindrofii ar fi discutat cu scriitorii veniți de la Chișinău despre cel pe care același Vladimir Beșleagă l-a numit ”vrăjitor al cuvîntului”.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Își amintea fiica sa, Eliza Vasilache-Puică, la comemorarea tatălui său la Biblioteca Națională: ”Adeseori ne spunea: în vremuri de restrişte, să fiţi împreună, pentru că atunci mai uşor o să puteţi depăşi toate greutăţile”. E un sfat pentru familia sa, dar care poate și trebuie să fie urmat de către toți. Dacă ne-am apleca urechea spre tot ce a spus Vasile Vasilache, am fi cu mult mai înțelepți și poate am trece cu mai multă ușurință peste unele vicisitudini ale vremii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dar nu, noi vom sărbători Ziua națională a Statelor Unite ale Americii pe 4 iulie! Vom vorbi despre democrație, despre tot ce vrei, numai nu despre un scriitor cum a fost și este Vasile Vasilache. ”A fost şi rămîne un scriitor inconfundabil în întreg spaţiul literar românesc”, susține criticul literar Ion Ciocanu.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cine știe, poate peste zece ani, la aniversarea de 100 de ani de la nașterea sa, ne vom aminti și îl vom comemora altfel pe Vasile Vasilache. Cu alți oameni. Despre elitele noastre nu mai vreau să zic nimic.</span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
Lucia Bacalu — 11 iulie, 2016</span><div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><a href="http://www.expresul.com/2016/07/11/il-vom-comemora-altfel-pe-vasile-vasilache-cu-alti-oameni/" target="_blank">Sursa - expresul.com</a></span></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-58793369108972048792016-07-06T04:31:00.000+03:002016-07-06T04:36:44.351+03:00Biblioteca Naţională a inaugurat o expoziţie dedicată scriitorului Vasile Vasilache, la 90 de ani de la naştere<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">La Biblioteca Naţională a avut loc astăzi inaugurarea expoziţiei eveniment „Vasile Vasilache (1926-2008), eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist de film, scriitor român”.</span></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Expoziţia cuprinde peste 200 de cărţi ale autorului, editate în ţară şi peste hotare.</span></div>
</div>
<div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">La eveniment au participat scriitori, profesori, bibliotecari, precum şi rude ale regretatului om de cultură. </span></div>
<span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Solicitată de MOLDPRES, Eliza Vasilache-Puică, fiica marelui dispărut a menţionat că tatăl său era ca un liant, un colos, în jurul căruia se aduna întreaga familie. „Sfaturile lui ne sînt de folos şi astăzi. Adeseori ne spunea: în vremuri de restrişte, să fiţi împreună, pentru că atunci mai uşor o să puteţi depăşi toate greutăţile”, a precizat Eliza Vasilache-Puică.</div>
</span></div>
<div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;">
La rîndul său, scriitorul Vladimir Beşleagă a spus pentru agenţie că a fost coleg de generaţie cu Vasile Vasilache şi au lucrat împreună la revistele „Cultura Moldovei” şi „Nistru”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
„El avea mai multă experienţă de viaţă şi literară decît mine. În viaţa mea m-au format trei oameni: tata Vasile m-a educat ca pe-un fiu, criticul literar Vasile Coroban – ca om de cultură, iar Vasile Vasilache m-a introdus în lumea miraculoasă a cuvîntului, a frumosului. Era un vrăjitor al cuvîntului. A lucrat la cărţile sale ca un adevărat bijutier”, a remarcat Vladimir Beşleagă.</div>
</span><br />
<div style="border: 0px; line-height: normal; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px; padding: 0px; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJRhT4CObBjh10uyEbQEYt0dlWtBV9dYwUBEIBS0XBHWwDB3NiguevS-hEvEizA9UcKbVAy-u-y43BZctLTBVPlXTTl-PLUsZTZ38eGwjUK9Zb6ymJzVoEWi2yIf08Va2dcfTZxPeTi60/s1600/bunicul.png" imageanchor="1" style="background-color: white; clear: left; float: left; font-size: 16px; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJRhT4CObBjh10uyEbQEYt0dlWtBV9dYwUBEIBS0XBHWwDB3NiguevS-hEvEizA9UcKbVAy-u-y43BZctLTBVPlXTTl-PLUsZTZ38eGwjUK9Zb6ymJzVoEWi2yIf08Va2dcfTZxPeTi60/s200/bunicul.png" width="200" /></span></a><span style="font-family: inherit;"><br />Potrivit criticului literar Ion Ciocanu, romanul „Povestea cu cocoşul roşu” al lui Vasile Vasilache este primul roman postmodern din R. Moldova. ”A fost şi rămîne un scriitor inconfundabil în întreg spaţiul literar românesc”, a constatat Ion Ciocanu.<br /><br />Vasile Vasilache s-a născut pe 4 iulie 1926 în sartul Unţeşti, judeţul Bălţi, azi raionul Ungheni. A debutat editorial cu proza pentru copii „Trişca” şi cu volumul de publicistică „Răsărise un soare în vie” (1961). Este autor al unor excepționale nuvele și romane („Povestea cu cocoșul roșu”, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Surîsul lui Vişnu”, „Două mere ţigance”, „Tăcerea casei aceleia”), al unor cărți pentru copii („Mama mare, profesoară de istorie”), precum și al unor profunde eseuri. În 1994 a fost distins cu Premiul Naţional şi în 1996 – cu „Ordinul Republicii”. Vasile Vasilache s-a stins din viaţă la 7 iulie 2008, la Chişinău. A fost înmormîntat la Cimitirul Central Ortodox din capitală. </span></div>
<div style="border: 0px; line-height: normal; margin-bottom: 10px; margin-top: 10px; padding: 0px; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit; font-size: xx-small;"><a href="http://www.timpul.md/articol/biblioteca-nationala-a-inaugurat-o-expozitie-dedicata-scriitorului-vasile-vasilache-la-90-de-ani-de-la-nastere-94777.html" style="background-color: #cccccc;" target="_blank">TIMPUL.MD</a></span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-53897775710937050692016-07-06T04:20:00.005+03:002016-07-06T04:25:13.062+03:00De la Vasile Vasilache Vrăjitorul auzite / citite, (90 de ani de la naştere)<div style="color: #333333; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">… VVV în dialog cu Nicolae Leahu</span></div>
</div>
<ol style="color: #333333; font-size: 14px; line-height: 20px; margin: 0px 0px 10px 25px; padding: 0px;">
<li style="line-height: 20px; text-align: justify;"><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">L. Stimate domnule Vasile Vasilache, V-aş ruga să Vă evocaţi acum, mai întâi, copilăria…</span></li>
<li style="line-height: 20px; text-align: justify;"><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">V. M-am născut,dragul meu, cu limba prinsă… în gură: ioc să iau hrană de la sânul mamei. Pe-a treia zi mama mea aleargă la soacră-sa, bunica Varvara, cu lacrimi în ochi: „Mamă, copilul ista are să moară. Nu ie sânul în gură, nu suge!”. Bunică-mea Varvara, doftoroaia satului: „Aracan de mine, ia să vedem ce-i cu gura lui?… Văleu, fato, da limba lui îi prinsă, de-atâta n-are chip să sugă”. Mama mea, de vreo 17 ani: „Beteagul mamei, beteag…”. Bunica, fuguliţa după briciul bunelului… Într-un cuvânt, că de când îţi povestesc, se face şi OPIRAŢIA… Dumnezeu îmi pusese zăbală pe gură, zăbală pe limbă, zăbale, zăbale, zăbale… Că, de atunci, cred eu, am şi prins slăbiciune pentru sfârcuri: pân-nu dă lăptică, nu-l iert!…</span></li>
</ol>
<div style="color: #333333; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Pe la vreo cinci ani, vin şi pun capul în poala mamei: „Mamă, vreau să mor!”—„Dragul mamei, ce-i cu tine?”—„Mamă, nu vezi cât îi de păcătoasă lumea asta?… Da eu, dacă am să mor repede-repede, ajung înger la Dumnezeu…”</span></div>
</div>
<div style="color: #333333; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr3FmgAh9wnY1850KNHzcQNLc_dG7Rex4guXGuSiCEAfkliOm4aScIpQ2Mk_x2QMYfbTGL41stAh3QwSm1_sHrwtCdkR3fkVM0gH6BMfV2YXSONbcj08y42SEAW1GGFBZ2N3EMkvzSwIM/s1600/vbesleaga.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><img border="0" height="90" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr3FmgAh9wnY1850KNHzcQNLc_dG7Rex4guXGuSiCEAfkliOm4aScIpQ2Mk_x2QMYfbTGL41stAh3QwSm1_sHrwtCdkR3fkVM0gH6BMfV2YXSONbcj08y42SEAW1GGFBZ2N3EMkvzSwIM/s200/vbesleaga.png" width="77" /></span></a><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Revista SEMN, Nr. 1, 2008, pag. 3</span></span></div>
</div>
<div style="color: #333333; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<strong><em><span style="font-family: "helvetica neue" , "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Jurnal de Chisinau - <a href="http://www.jc.md/de-la-vasile-vasilache-vrajitorul-auzite-citite-90-de-ani-de-la-nastere-2/" target="_blank">Rubrică îngrijită de Vladimir Beşleagă</a></span></em></strong></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-24605703446402840432016-07-05T00:56:00.002+03:002016-07-05T00:59:20.108+03:00La Biblioteca Naţională a fost inaugurată o expoziţie de cărţi în memoria lui Vasile Vasilache<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Scriitorul și scenaristul de film Vasile Vasilache ar fi împlinit astăzi 90 de ani. Cu această ocazie, la Biblioteca Națională a fost inaugurată o expoziție de cărți, în care se regăsesc mai multe romane și nuvele renumite ale autorului, printre care "Povestea cu cocoșul roșu" și "Surâsul lui Vishnu". La eveniment au participat mai mulți colegi de breaslă, dar și rudele apropiate ale scriitorului.</span></b></div>
<div>
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><br /></b></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /><div style="text-align: justify;">
Colegii de breaslă spun că au petrecut momente frumoase alături de Vasile Vasilache, pentru că, pe lângă faptul că a fost un exemplu demn de urmat, le-a fost și un prieten de încredere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://www.publika.md/la-biblioteca-nationala-a-fost-inaugurata-o-expozitie-de-carti-in-memoria-lui-vasile-vasilache_2676551.html" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;" target="_blank"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqPfZgFNd7FTqfFNSNvAvJ_Cpj1J-LB4PqTM-bZOxDbL3KzzKm1IegkBsqjz85T3Dpg2YO_upItj6dvc1OoA7ti7UD6SE3qDSa12hsW1An4v4hCiCHzclT0SQ3uY1WwsBZOiKvQrVwbZ8/s320/Screen+Shot+2016-07-04+at+5.54.24+PM.png" width="320" /></a>"Profund cunoscător al sufletului omului, de om atent al cuvântului. Este scriitorul inconfundabil pe care încă trebuie să-l citim", a spus scriitorul Ion Ciocanu. </div>
<div style="text-align: justify;">
"Viziunile ironice, satirice, fantastice, jocul de limbaj, măștile autorului care fac tot deliciul prozei. Povestea cu cocoșul roșu este poate cel mai interesant roman din tot ce a dat literatura din Basarabia", a declarat criticul literar Alexandru Burlacu. </div>
<div style="text-align: justify;">
Printre cei prezenți a fost şi strănepoata lui Vasile Vasilache.</div>
<div style="text-align: justify;">
"Țin minte până acum cum ne adunam cu toți verișorii în curtea casei lui și ne jucam. El era foarte bun la suflet, ne dădea bomboane la toți. Mi-i dor de el", a spus strănepoata scriitorului, Bianca Puică. </div>
<div style="text-align: justify;">
"Dragostea de muncă, respectul pentru om și mai ales simțul demnității, acestea sunt niște lucruri care vin și de la tata și de la mama", a declarat fiul scriitorului, Victor Vasilache. </div>
<div style="text-align: justify;">
"Cartea mea preferată este "Mama-mare, profesoară de istorie". Noi ne gândim că ar fi bine să o reedităm pentru copii, pentru actuala generație", a spus fiica scriitorului, Eliza Puică-Vasilache. </div>
<div style="text-align: justify;">
Scriitorul Vasile Vasilache s-a născut și a copilărit în raionul Ungheni. Expoziția cu lucrările sale va fi deschisă la Biblioteca Națională până în data de 4 august.</div>
</span><div style="background-color: white; color: #393838; line-height: normal; margin-bottom: 1em;">
<div style="text-align: justify;">
<strong><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: xx-small;"><a href="http://www.publika.md/la-biblioteca-nationala-a-fost-inaugurata-o-expozitie-de-carti-in-memoria-lui-vasile-vasilache_2676551.html">PUBLIKA.MD</a></span></strong></div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-1085028699840448492016-06-28T03:17:00.002+03:002016-06-28T03:24:59.201+03:00Be strong and play the man // Domn să fii, şi om să rămâi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>Realitatea, cu buclucurile ei, pentru Vasile Vasilache este o vacă bălţată, rătăcitoare, iar a o lua în stăpânire, pentru domnia sa, e totuna cu a te încăpăţâna să ştii ce lungime are lanţugul cu care te-a priponit destinul.</strong></div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0kMnpltVDtJ4He-7v0toupzDjPTrglY_LKGvdit56I3M9z4YzddpmCvUEEzdrC9ruwA1bPDedDDmCF9omdzNSG8Cx3rnwLK_JnFGyZeprTqRN3EGl-xZ8gxDWiHHOf7D9CHsYNE4XHwc/s1600/VVasilache-sah.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0kMnpltVDtJ4He-7v0toupzDjPTrglY_LKGvdit56I3M9z4YzddpmCvUEEzdrC9ruwA1bPDedDDmCF9omdzNSG8Cx3rnwLK_JnFGyZeprTqRN3EGl-xZ8gxDWiHHOf7D9CHsYNE4XHwc/s200/VVasilache-sah.jpg" width="200" /></a></div>
<a href="webkit-fake-url://df528238-3419-48f5-a262-6bd8e3d99062/image.tiff" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a><a href="webkit-fake-url://df528238-3419-48f5-a262-6bd8e3d99062/image.tiff" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Preferă de aceea mitul, ca cea mai temeinică şi mai trainică formă de adevăr. Cu <em>umblatul pe gânduri,</em> cu o rază de lumină, ştie s-o facă roditoare, să fete acel superb bouţ care, hrănit de ceasul mitic, va deveni taurul procreator, murind şi înviind mereu – Bălan-Apis-Osiris. El va pune rânduială în lume şi, sub semnul puterii de convingere, nu al agresiunii, îi va face pe oameni să se lepede de apucătura de a se mânca între ei.</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
Cum lumea-i veche, iar lucrurile esenţiale s-au întâmplat mai toate la începuturi, coboară în adâncuri ba ca un crocodil de Nil, ba ca un explorator al tuturor Indiilor, ba ca un redutabil mâncător de orez, ba ca ascultător fără de saţ al vorbei ţăndăroase, povestind eresuri, a unei babe dintr-un fund de codru.</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<br />
<div style="text-align: justify;">
<a href="webkit-fake-url://df528238-3419-48f5-a262-6bd8e3d99062/image.tiff" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a>Caută cu precădere păgânia, bortarii, necununaţii – ochii păgâni eminescieni – acolo unde lumea e mai deasă şi mai generoasă, simţirile – mai tari, iar instinctele – mai nesubţiate. Regăseşte aici, într-o lume măruntă şi mărunţel hurducată, toate formele de demnitate şi de împotrivire a omului la cârduirile şi descârduirile sociale, numite organizări politice.</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
Este mereu treaz şi deschis cuvântului şi cunoaşte toate felurile de a vorbi. Faptul acesta îl stânjeneşte câteodată, îndeosebi atunci când, în virtutea meseriei scrisului, e nevoit să uzeze de cuvinte meşteşugite pentru a aborda lucruri primordiale, şi ar dori atunci, pare-se, să rămână doar un înţelept, un filozof. Altminteri jena este acoperită cu prisosinţă de înţelegerea sa mereu disponibilă şi, deşi pare atins de un scepticism aproape sistemic, această deschidere, această pricepere şi răbdare a sa de a-i înţelege pe toţi întemeiază noima, rostul muncii sale scriitoriceşti de o viaţă şi unicul, autenticul chip de iubire pentru aproapele (M. Bahtin).</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
Lămuritoare şi îmbunătăţitoare, prozele sale sunt, de fapt, nişte poeme care refuză să meargă în rând, tocmai de aceea au fost, şi sunt, ignorate sau însoţite, de regulă, de un discurs critic cu totul nepotrivit – „zugrăveşte mentalitatea satului contemporan”, „este un scriitor plin de viaţă” – confirmându-se astfel mai vechea observaţie că criticile sunt de necitit, în timp ce textele literare autentice rămân necitite.</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
În ziua când a împlinit 69 de ani (4 iulie) – o cifră cu totul nesemnificativă, deşi, oricât ai suci-o, învârti-o, asemeni scriitorului, ea rămâne mereu aceeaşi – opera lui Vasile Vasilache mai este, în peisajul nostru literar, un pământ aproape necunoscut, o lostopană de jar însolzit.</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
Să fie oare mileniul ce vine cel care va sufla spuza, aburul solzilor? Pe blazonul literelor româneşti vom descoperi cândva negreşit imaginea de aur, voievodală, a Bourului Însălbăticit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ia-a-alăi, Doamne!</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<div style="text-align: justify;">
<em><strong>Igor Nagacevschi,</strong></em></div>
<div style="text-align: justify;">
<em><strong>„Mesagerul”, 07.07.1995</strong></em></div>
</div>
<div style="font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<em style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px;"><strong><a href="http://www.jc.md/be-strong-and-play-the-man-domn-sa-fii-si-om-sa-ramai/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ZiarJurnalDeChisinau+%28Jurnal+de+Chi%C5%9Fin%C4%83u%29" target="_blank">Aparut in Jurnal de Chisinau</a></strong></em><span style="color: #aaaaaa; font-family: "helvetica" , sans-serif; font-size: 11px;"> </span>24 iunie, 2016</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-75164824755678681012016-06-20T03:58:00.002+03:002016-06-28T03:24:07.071+03:00Elegie pentru Bunicul<em style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px;"></em><br />
<div style="text-align: justify;">
<em style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px;"><em style="line-height: 20px;"><strong>La 90 de ani de la naşterea scriitorului Vasile Vasilache</strong></em></em></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; text-align: justify;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsS9vj6VUWFoF5NuxiNGVdWRoZ8Pq7TyCnjNytGuZUsy_0n-Pw4HLAKW4yer4ARPG7rouWOYq7xasFsTaHhrEAsjZtJ0wvPT0veZfZwwmShm12Krv4pdKpaD7NUPq0tpCtyxhNpskL9Ao/s1600/patrugeneratii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsS9vj6VUWFoF5NuxiNGVdWRoZ8Pq7TyCnjNytGuZUsy_0n-Pw4HLAKW4yer4ARPG7rouWOYq7xasFsTaHhrEAsjZtJ0wvPT0veZfZwwmShm12Krv4pdKpaD7NUPq0tpCtyxhNpskL9Ao/s320/patrugeneratii.jpg" width="250" /></a></div>
</td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #333333; font-family: georgia; font-size: xx-small;">Vasile Vasilache cu fiii Valeriu şi Victor, </span></div>
<span style="color: #333333; font-family: "georgia"; line-height: 20px;"><div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: georgia; font-size: xx-small;">nepotul Tudor şi strănepotul Luca</span></div>
</span></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>„Nepoate, atenție! Servesc!” Mingea de tenis “zvâârrrr” pe lângă ureche zguduind plasa de protecție ce înconjura terenul. Un omuleț care ne urmărea cu mare interes slobozind nori de fum dintr-un colț de gură, dădu aprobator din cap – “Oho, Vasili!” Era un vecin de la bloc pe bulevardul Traian, pe vremuri “bd. Armatei Sovietice”. Poate vreun veteran? Cine știe… Nu e o amintire haioasă, mai degrabă banală, mai cu seamă că nici eu, nici bunicul nu eram mari “aficionados” ai tenisului. A fost o clipă care însă deschidea niște paranteze în mintea-mi încă de copil. „Bunicul va mai trăi un secol!”, mi-am spus.</strong></div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<a href="webkit-fake-url://df528238-3419-48f5-a262-6bd8e3d99062/image.tiff" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a>Am smuls mingea pleșuvă încleştată în împletitura gardului încă tremurând. „Vom avea multă vreme să petrecem împreună, să “cântărim”, să contemplăm lumea. Tot atunci am realizat avantajul de a fi cel mai mare nepot – îi prinzi pe bunici mai tineri, mai în puteri, cu mai multă vlagă. Trec peste dezavantaje (mustrările părinților sunt mai aspre… că, mde… ești cel mai mare – să fii exemplu pentru cei care vin din urmă).</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>Dar să revin la sport.</strong> Marea patimă în familie era șahul! Câte nopți nedormite și ce tensiune ridicată în curtea de pe Livezilor! Mi-aduc aminte scrumiera. Un munte de chiștoace care se prăbușea sub propria-i greutate. Bunicul uita că are una pe care o strivește în dinți şi o plimba dintr-un colț în altul al gurii – întindea mâna după următoarea “suzetă”… Deseori vedeai doi șahiști şi patru-cinci țigări fumegând. Eu, într-un scrânciob pe prispă, foarte aproape de tablă, – huța-huța – alungând fumul să vadă dânșii tabla. Urmăresc figurile și încerc să ghicesc care va fi următoarea mișcare. Moș-miu Gheorghe: “Șah și Mat, Vasile!”. Bunicul ridică mâinile spre cer, după care se apucă de cap și iarăși le întinde repejor spre pachetul de țigări “Fluieraș”. Fum și scrum peste tot! Mai târziu am înțeles că nu numai patima șahului cauzează aceste erupții vulcanice – era și un “interes” la mijloc. Încă eram în epoca rublei!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Anii însă trec cu repeziciune. Uite că-mi apar primele semne de bărbățel – „văd că-ți apare mustăcioara, Tudore!”, zice Bunicul și-mi întinde o carte. Era revista ”Secolul 20” – „citește despre indienii precolumbieni”. Ce să spun, eram revoltat cumplit împotriva acelor nedreptăți geopolitice. Multă vreme nu m-am putut liniști aflând cum au fost decimate acele populații și cum le-au fost distruse culturile. Toată Europa voia aur din El Dorado… Astăzi, când ai mustăcioara de altădata căruntă, observi că lumea nu s-a schimbat chiar atât de mult. S-au schimbat doar uneltele și armele, e aceeaşi goană după aur, mai negru de astă dată.</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Copii fiind, ne uităm la bunici de jos în sus, după care desfacem aripile şi îi privim noi de sus – le întindem o mână de ajutor acolo unde ei nu mai ajung. Așa mă trezesc în vişinul de pe Şciusev (ultima reședință a Bunicului). Era un vișin mare, frumos, doldora de fructe. Eu care dădeam mai des pe la el, bineînțeles că am fost echipat şi instruit pentru acea misiune specială. O găleată cu o funie peste cap (parcă eram Oscar Matzerath cu toba lui de tinichea – tot el mi-l dăduse pe Gunter Grass), o scară şi țuști în copac! Două vișine în găleată, una în gură. Răscoapte! Ah! Ce bune au fost! Găleata se umple încetișor, e tot mai grea.</div>
</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
</div>
<div style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Îl privesc pe Bunicul din vișin. S-a așezat pe ușa beciului. Priveşte meditativ înspre cele câteva rânduri de vie. S-o fi gândind la surâsul lui Vișnu sau cine știe… poate-mi pregăteşte următoarea misiune specială! Mai lovesc găleata la fund de vreo două ori, așa ca să se așeze vișinele mai bine, să fac loc pentru cele rămase în copac! “Tudore!!! Imediat jos din copac!!! Repede!!! Iute!!!” Bunicul aleargă în casă și, cu un castron în mână, se repede într-un suflet spre mine. Îmi smulge vișinele și așază găleata pe castron. Văd “sânge” pe pământ. Cred că am mângâiat-o prea inimos la fund. “Am salvat vișinata! – spune bunicul. – Avea să o prăpădim!”. Bunicul a fost gospodar! Ce frumoasă ar fi lumea dacă ne-am căuta cu toții de aurul din curticelele noastre şi nu l-am lăsa să se prăpădească!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>Timpul nu stă locului, dar nici noi cuminți;</strong> de la șalvari trecem la pantaloni cu șliț şi ne dăm părul cu gel. Făceam liceul la Iași când m-a vizitat odată. Coboram cătinel din dealul Copoului spre gara auto. Căutam casa unui fost coleg de-al lui pe când era şi el licean în Târgul Ieșilor. Era copleșit de amintiri și trist să vadă locurile adolescenței sale aproape de nerecunoscut. Eu vedeam totul în culori frumoase… Ce știam pe atunci? Minte verde, cârlionți în vânt şi o “suzeta” fumegând în dinți (știam că-mi va fi dragă încă din scrânciob). Îl grăbeam, dar Bunicul venea mai încetișor, mai domol, chiar dacă eram în vale. Și atunci te trăsnește – „un secol nu mai e atât de mult… e nimic, nu mai e – timpul o ia razna!”. Unele paranteze au început să se închidă. Noi, nepoții, care alergam nu demult pe la bunici să ne mai înduioșeze cu ale lor vorbe și să ne lumineze cu ale lor povețe, ne pomenim părinți, cu grijile și dramele noastre… Strănepoții ne iau locul și devin ei centrul atenției și mândria străbunilor!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisuNZZn6G_9HfJck3ANUk2kJjyPm7jz8GRHlBZDq3CpeM98UYtQyiO1mlVk5Lg_ABAvxlQzFtF5-s8QnNwLO_Xgpil06F7h-Z1V2OyNxIlPikkNml0Lv35WduIjQKuUPJEsjf3VZp9WBE/s1600/universulintrofloare.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisuNZZn6G_9HfJck3ANUk2kJjyPm7jz8GRHlBZDq3CpeM98UYtQyiO1mlVk5Lg_ABAvxlQzFtF5-s8QnNwLO_Xgpil06F7h-Z1V2OyNxIlPikkNml0Lv35WduIjQKuUPJEsjf3VZp9WBE/s200/universulintrofloare.jpg" /></a> <br /><span style="font-size: xx-small;">Vasile Vasilache cu nepotul Tudor</span> <br />
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-size: 16px;"><div style="text-align: justify;">
Am nenumărate momente de neuitat cu bunicul. Nici nu prea știu de unde să încep… Până acum simt mirosul pârjoalelor tocmai scoase de pe tigaie. Bunicul învelește două într-o gazetă și, cu mine de mână, țuști pe ușă să nu ne prindă bunica. Mă calcă pe un crac de șalvari cumpărați cu perspectivă (câteva mărimi mai mari, în speranța că mă vor servi până intru în clasa muncitoare!). Ne umflă râsul pe amândoi și fugulița pe poartă! Planul era stabilit de cu seară – așteptam doar pârjoalele! Era un cățelandru în mahala: mic, negru şi rău foc. Trebuia să-i facem cu orice preț viză de reședință în gospodăria de pe strada Livezilor. Mănâncă puțin, dar e vrednic! Bună afacere! Nu a fost să fie! Era un fel de “oligarh” printre jigodii. După ce a dat lovitura de “miliarde”, s-a lins pe bot și a dat semnalul. O haită de vreo zece dulăi se îndreptau mârâind spre gazeta cu iz de pârjoală din buzunarul Bunicului. Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă! Am luat-o din loc ca niște campioni olimpici, nici Usain Bolt nu ne-ar fi ajuns! Ne-am oprit tocmai la Complexul Memorial, ascunși după niște soldați de granit cu baionetele îndreptate în direcția de unde veneau dulăii. Pârjoalele erau bine socotite pe atunci… Bunicuța ne aștepta! Bunicul, trădat de gazeta schimbată la culoare și petele rămase pe buzunar, eu – alb ca varul şi cu “perspectivele” înnodate. Cel mai trist e că am rămas fără câine vrednic la gospodărie!</div>
</span></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
Ultima dată am vorbit cu bunicul de pe o altă emisferă, pe 4 iulie 2008. Mi-a spus că-i este dor şi i-am zis că ne vedem curând. Bubuiau tunurile și se aprindea cerul de la focurile de artificii de Ziua independenţei, se sărbătorea dezlegarea de un imperiu, și probabil transformarea într-altul! Vestea tristă mi-a venit la foarte scurt timp. Bunicul a plecat și multă vreme nu m-am împăcat cu gândul că nu m-am grăbit!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Amintirile te răscolesc, chiar dacă pe alocuri nu le mai așezi cronologic cu mare precizie, ele rămân vii, împletite cu năstrușniciile copilăriei, cu parantezele deschise în adolescență și mai târziu, presărate cu bucurii de a-ți vedea fiul în brațele străbunicului. Timpul nu stă locului! Nu mai este nici acel măr sub care jucam șah şi discutam cu Bunicul cum devenim prizonierii- sclavii acestei culturi a mercantilismului, nu mai e nici vișinul, nu mai sunt nici rândurile de vie unde-şi odihnea dânsul privirea! Rămâne însă adânc în memorie surâsul lui duios şi gustul dulce-acriu al vișinei, şi – de ce nu – al vieții. I-am scris câteva rânduri de rămas bun: 4 iulie va rămâne pentru totdeauna ziua Bunicului!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>Sunt ani de când plecat-am</strong></div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Printre străini, să caut… nu știu ce…</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi, de departe, aflu că ai plecat şi tu,</div>
<div style="text-align: justify;">
Mult prea devreme! Nu înțeleg – de ce?!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Te odihnești şi ne privești</div>
<div style="text-align: justify;">
Mereu duios şi-atent, de undeva de sus,</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi vezi ce triști cu toții suntem</div>
<div style="text-align: justify;">
Că n-ai mai stat cu noi şi ai apus!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
La ultim drum nu reușesc să vin,</div>
<div style="text-align: justify;">
Ca să te pup pe mâini, pe frunte, drag bunic,</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi mi-e amar pe suflet că nu pot,</div>
<div style="text-align: justify;">
În lumea gândului să știi că-i lângă tine, al tău rătăcit nepot…</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Nu-mi pot ierta că am întârziat acasă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Să te strâng la piept, măcar încă o dată…</div>
<div style="text-align: justify;">
Sub măr, sau lângă prag, sau lângă poartă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Așa cum am obișnuit de fiecare dată!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Dar vreau să nu fiu trist pentru o clipă,</div>
<div style="text-align: justify;">
Să cred că într-o zi din nou vom sta,</div>
<div style="text-align: justify;">
Sub măr, să-mpingi cu nerv tu o regină</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi să te-aud cum strigi: „E Mat, nepoate, partida e a mea!”.</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
Mi-e dor!</div>
</div>
<div style="font-family: "PT Serif", serif; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<strong>Tudor Vasilache, Washington</strong></div>
</div>
</div>
<div style="color: #333333; font-family: "PT Serif", serif; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #999999; font-family: "pt serif" , serif; font-size: 14px; font-weight: bold; line-height: 20px;"> </span><a href="http://www.jc.md/elegie-pentru-bunicul/" target="_blank">Jurnal de Chișinău</a></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-65690894170524082682016-06-15T03:26:00.001+03:002016-06-15T03:28:05.485+03:00Sub mărul din fata casei se juca șah, tensiune maxima<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhEdNnUgaICUM0Svl0cprs6qToclUwiOLoIvps2ul0EcnniWXbT4O30PnuigbBwAPhHm63PlVgqLkztEu7eInujFV1kyqjTVpQBrqsdZCZukM00LG2a08IC95tCXl44vf6Ulau_iD2QuA/s1600/IMG_2714.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhEdNnUgaICUM0Svl0cprs6qToclUwiOLoIvps2ul0EcnniWXbT4O30PnuigbBwAPhHm63PlVgqLkztEu7eInujFV1kyqjTVpQBrqsdZCZukM00LG2a08IC95tCXl44vf6Ulau_iD2QuA/s400/IMG_2714.JPG" width="300" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">In curtea de pe strada Sciusev, Chisinau </td></tr>
</tbody></table>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-89987676567251681542016-06-15T03:04:00.001+03:002016-06-15T03:04:10.619+03:00An interview with Emilian Galaicu-Păun by SJ Fowler"In terms of literature, there are many writers who followed blindly the socialist realist imposed by Moscow and who now are trying to replace Lenin with Stephen the Great but there are also those who searched for influences in the national literature-i.e. the Romanian and European tradition. The latter are considered our biggest authors – Grigore Vieru, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc etc."<br /><div>
<a href="http://www.3ammagazine.com/3am/maintenant-49-emilian-galaicu-paun/" target="_blank">Link</a></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-16028398475910363652016-06-15T02:52:00.002+03:002016-06-15T02:54:00.256+03:00Elegie pentru Ana-Maria. După 31 de aniÎn colecția Cartier clasic, alături de Povara bunătății noastre de Ion Druță, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă și Hronicul Găinarilor de Aureliu Busuioc, a apărut și Elegie pentru Ana-Maria de Vasile Vasilache.<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia_8gQ2zu183uxOaYSRJlm5JBJ1_ez8ZRP4eEz4SQftu0jYYB1Ug77zHoVF5UvP7X-PqOxyEO7lrg54wKSWOc8K2JseYaqvjZ6oB2U2FIJyDyzh_SI3adJ4XDqoR4o2TG6SH4Old0mOIA/s1600/9779231.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia_8gQ2zu183uxOaYSRJlm5JBJ1_ez8ZRP4eEz4SQftu0jYYB1Ug77zHoVF5UvP7X-PqOxyEO7lrg54wKSWOc8K2JseYaqvjZ6oB2U2FIJyDyzh_SI3adJ4XDqoR4o2TG6SH4Old0mOIA/s320/9779231.jpg" width="239" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: #efefef; font-family: "verdana" , "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: 12px;">Victor Vasilache, feciorul lui Vasile Vasilache,<br /> la o primă atingere și vedere a clasicului <br />Vasile Vasilache din Cartier clasic</span></td></tr>
</tbody></table>
Volumul conține nuvelele Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vișnu, Izvodul zilei a patra.<br />Prima ediție a apărut în 1983. Era un volum broșat. Cu hârtie de calitate proastă. Și apărea după 17 ani de tăcere a prozatorului Vasilache. O tăcere impusă de autoritățile komuniste după apariția în 1966 a romanului (prima parte) Povestea cu cocoșul roșu.<br />Colegii de generație apăreau în Opere (de obicei, în 2 volume), carte legată, tiraje imense.<br />După aia unele dintre aceste nuvele au apărut încă în 4 ediții. Izvodul zilei a patra n-a fost reeditat niciodată. Elegia a fost cam prin toate edițiile. Surâsul lui Vișnu a apărut într-o singură ediție.<br />Izvodul zilei a patra, una dintre capodopere lui Vasile Vasilache, apare după 31 de ani.<div>
<a href="http://erizanu.cartier.md/" target="_blank">(<b style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 11px;">Gheorghe Erizanu</b><span style="background-color: white; font-family: "verdana" , "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: 11px;">: Când miercuri era joi.)</span></a></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-2424335026390075282016-06-08T05:12:00.002+03:002016-06-08T05:25:32.809+03:00Istoria in Imagini: Fotografii Inedite<div>
<br /></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">In anul 2008 scriitorii Grigore Vieru şi Vasile Vasilache erau în viaţă. Şi ambii au participat la lansarea excelentului şi unicalului album al prietenului meu Vasile Şoimaru „Românii din jurul României”, care a avut loc in sala Bibliotecii Academiei de Studii Economice.Acolo am şi făcut aceste cadre,care se publică în premieră absolută.</span></div>
</div>
<div>
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div>
<a href="https://mazarini.wordpress.com/2012/03/05/istoria-in-imagini-5-fotografii-inedite/" target="_blank"><span style="color: #0b5394;"><span style="background-color: white; font-family: "georgia" , "bitstream charter" , serif; font-size: 16px; line-height: 24px;">Alexandru Moraru - </span><span style="background-color: white; font-family: "georgia" , "bitstream charter" , serif; font-size: 16px; line-height: 24px;">Fotografii</span></span></a></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-67258602497297370412016-06-08T03:54:00.002+03:002016-06-08T05:28:38.987+03:00Răsare soarele, mă mir… // Vasile Vasilache, la 90 de ani de la naştere<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<a href="http://www.jc.md/rasare-soarele-ma-mir-vasile-vasilache-la-90-de-ani-de-la-nastere/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ZiarJurnalDeChisinau+%28Jurnal+de+Chi%C5%9Fin%C4%83u%29" target="_blank">Articol aparut in Jurnal de Chisinau</a></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5uKathFHVWONYO4Xw3cNg-PSNqtirCzlBC1Y8RTJjpO-5e_wxxX5PaO5_84F84_96AJ8c2fkBE1IpclWZQW18ocuZwYzaRZGOsdIaRzmDXrp3msiCJFfVzFZS3by5kivRkq_eQAx_9IY/s1600/Vasilache_007a-751x1024.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5uKathFHVWONYO4Xw3cNg-PSNqtirCzlBC1Y8RTJjpO-5e_wxxX5PaO5_84F84_96AJ8c2fkBE1IpclWZQW18ocuZwYzaRZGOsdIaRzmDXrp3msiCJFfVzFZS3by5kivRkq_eQAx_9IY/s320/Vasilache_007a-751x1024.jpg" width="233" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption"><br />
<br />
Vasile Vasilache jucând şah <br />
<br />
cu ginerele său, pictorul Sergiu Puică.</td></tr>
</tbody></table>
<div style="color: #333333; line-height: 20px; margin-bottom: 10px;">
<div style="text-align: justify;">
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Versul aparţine veneratului poet Paul Mihnea. Mi s‑a mărturisit odată că, în tinereţea lui cernăuţeană, l-a avut prieten pe Paul Celan, acesta, mai apoi, mare poet în Franţa. Îl menţionează <em>Le dictionnaire de notre temps</em>. Chiar şi sfârşitul lui tragic: „Il s’est jeté dans la Seine”.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Să reflectăm împreună asupra acestui vers, asupra destinului lui Celan şi al lui Paul Mihnea. A fost, bietul, şi el în prag de sinucidere. L-a salvat poezia, muzica şi consoarta. De ce relatez aceste amănunte? Provincia noastră poetică parodia şi bagateliza versul de mai sus. Paul Mihnea graseia rostirea. Închipuiţi-vă, cele nouă vocale moldovenia noastră provincială le întreţesea cu o suită de consoane în felul următor:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– R-r-r… Adică: r-r-răsarrre soarrrele, mi-mirrr…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Prilej de amărăciune, nu? Înţeleptul Socrate şi-a luat zilele cu mâna lui, fiindcă urma să piară libertatea în cetatea Atenei. În ultimele clipe ale vieţii, privind îndelung şi în tăcere crepusculul pe firmament, Socrate a rostit:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Chiar de dragul unui asfinţit de soare… face să trăieşti pe lume.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Spusele au cam vreo 2400 de ani. Iată-ne între un apus şi un răsărit de soare, ambele imnificate. Îmi dau seama, sunt elegiac. Orice mare poet e un semn de exclamare al Preaînaltului. Când cineva îşi curmă zilele, peste gânditor plouă cu semne de întrebare.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Acum, despre un ţăran din satul meu natal – era în 1944, în luna iunie; în tranşeele războiului domnea cea mai idilică acalmie, soldaţii se păleau la soare, iar prinţul Barbu Ştirbei, împuternicit de regele Mihai, încerca inimos să-i înduplece pe anglo-saxoni să desanteze în Bucureşti niscaiva trupe de paraşutişti. Ei bine, acel ţăran, de care vă vorbesc, şi-a pus capăt zilelor. Vedeţi oarecare relaţie între principele Ştirbei şi ţăranul Ion? Acesta, în vremea asta, bătea pe la porţile altor ţărani cărora le căşunase dureri şi necazuri mai înainte (Ion avea 40 de ani) şi îşi cerea iertare. Motive avea: pe cutare îl înjurase, cu cutare se încăierase, pe al treilea îl amăgise, pe al patrulea îl îndatorase… Zicea fiecăruia:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Mă rog de mă iartă…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Umbla cu capul gol, nemâncat. După ce şi-a luat iertare de la toţi, l-a chemat pe fiul cel mare.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Dragu’ tatei, ai grijă de fraţi. Mama voastră s-a petrecut, precum ştii, alta însă nu o să vă fie mamă… Da’ eu am să mor!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Taci, tată! Războiul e pe sfârşite, s-a oprit – nu bat tunurile, nu se trage.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Copile! – l-a oprit tata. De azi înainte nu se mai poate trăi. Vremea care vine o să calce zilnic vrednicia omului!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Bătrânii satului îşi amintesc doar ca de un caz, de o întâmplare. Dar iată că au fost călcaţi zilnic în cei 54 de ani, scurşi de atunci, în vrednicia lor! Oameni liberi odinioară, având ogorul lor, vitele lor, casele lor. Chiar de le-ar fi strigat în faţă acel prăpăstios Ion: „Ticăloşilor!”, acel tată descumpănit ar fi fost înjurat şi scuipat în faţă creştineşte:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Ticălosul eşti tu! Cum să-ţi laşi orfani copiii?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Stendhal a exclamat odată: „Oare când gazeta va înlocui biserica?!”</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Păi, a şi înlocuit-o! Împreună cu televizorul şi cu Internetul. În estimp Luna, cică, se depărtează de Terra.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Vai, că nu e glumă. O, voi, viermilor! Domniile voastre, muştelor, albinelor, nu mai zumzăiţi, căci zumzăie eterul. Nefârtatele Faust triumfă. Profetic sună şi versul poetului nostru: <em>„Răsare soarele, mă mir…”</em></span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">20 ianuarie 1998</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<strong><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">La pistă, Ben şi Fen</span></strong></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Primul este <em>intelighenţia</em>. Al doilea – <em>rabocii klass</em>. Amândoi, pensionari într-o suburbie chişinăueană… Ben se trage de la Benjamin, numele de botez al lui Franklin, descoperitorul paratrăsnetului. Pe-al nostru l-au iubit părinţii, se vede, au pus în nume speranţă… Benjamin Franklin, ucenic la o fabrică de săpun, nopţile, în podul casei, la lumânare, citea. A rămas de la el şi un jurnal, cum să devii personalitate. În cele zece autosugestii una sună aşa: „Vorbeşte numai ceea ce ţi-e de folos ţie şi oamenilor, în rest – tăcere”. Oare nu cumva în tăcere l-a trăsnit gândul paratrăsnetului?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Fenea, adică Fen, tace în lipsă de autosugestie. Şofer, a fost preţuit între marii ştabi nomenclaturişti. Dar şi ca membru de partid, pentru că i s-a spus: „A nu, să intri în partid, dă cerere!…” Lui Feofan, bunicu-său i s-a mărturisit: „Treb’sî şii cu dânşii, că şi Ke-ghe-be s-întirisază”.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Acum, în doi, zvântează o tocitoare.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Fenea, zice Ben. Ai făcut cerere?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Domol, încetinit, Fenea-Fen întârzie. Să zici, aşteaptă fulgerul să lovească paratrăsnetul. În sfârşit:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Cui?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Ce „cui”? Ce faci pe prostu’? Ministrului tău!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Benjamin, la anii lui, are o căpiţă de păr roşu-roşu, iar genele, flăcărui de chibrit. Fen îngână imemorial:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Dacă-mi pare, nu-i ministru.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– D’apoi, Voronin a fost ministru, nu? Biletul de partid i l‑ai predat?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– …în pista mă-si, dacă ar mări penţia…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Apoi, întreabă-l, Ţe-Ca ce are de gând?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Crezi?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Păi, <em>klassovaia borba</em>! Freacă-l!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Fen îl ogoaie pe Ben:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Mă crezi? Numai la mata bieu vin curat. Încolo, totu-i pista mă-si, amestecat cu ceva!..</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Bagă mâna după pachetul cu ţigări, privind absent prin geam toloaca, pustă kazahă. Veranda lui Ben e înaltă şi numai geamuri – boxă de maşină basculantă.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– O să plouă, zice Ben, privind şi el afară.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Fen numără ţigările din pachet şi le bagă înapoi în buzunar.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– De unde ştii?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Păi, Iaşul a transmis.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Nu cred.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Bre, când plouă pe Ieşi, plouă şi pe noi.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Nu cred… Ieşii au ploaia lor, noi, a noastră…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Ben clipeşte năuc ochii săi alb-albaştri.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Eşti tufecciu! Cât îi de la Ieşi până aici!?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Ş-apă! De ce musai ploaia lor…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Uite-te, bre, afară!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Norii par a fi pogorât în verandă.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Nu-i musai…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Hm, nu-i musai! N-ai înţeles până azi că dacă-i cutremur peste Prut, te cutremuri şi tu, rahatule?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Munţii!.. Dealu’ nu cutremură!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– <em>Tfoi-machi</em>!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Sprâncenele lui Ben scânteiază – s-a aprins becul din verandă –, electricitate, pe orar.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Iaca şi lumina, zice împăcat Fen. De ce zici <em>tfoi-machi</em>?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Pen’-că musăieşti! Nu-i musai să plouă, nu-i musai Voronin, nu-i musai cutremur, capul tău sec nu pricepe – se depărtează Luna de tine!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Lumea?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Luna, măi musăilă!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Fen îşi fixează pupilele căprui în Ben.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Pista mă-si… Spui şi spui, da’ cu Luna ce am?!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Păi, că nu ştii în ce poziţie doarme cioara în copac…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– !??</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Fen, ochi şi urechi, prefăcut stană în scaun.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Du-te acasă! – îl repede Ben.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Încetinit, aiurit, Fen se scoală:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Bodaproste. Vin la nieta – mă doare capul. Mă duc… Şi – deodată:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Iaca, de amu plouă! Oare de asta mă durea capul?…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Şezi, dar! Spune-mi, cu cine votezi?</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– …pista mă-si. Mata zici, fuge Luna… Isplică-mă!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Ben umple concentrat paharul lui Fen.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Ploaia răpăieşte aplauze în geamuri.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">10 februarie 1998</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<strong><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Un ecou, peste 2500 de ani</span></strong></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Motto:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<em><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Am putea vinde lumea de reflecţii în schimbul unei lumi de ecouri, de pure şi oarbe ecouri, a tot ce se aude ori ce s-a auzit în Univers.</span></em></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Petru Creţia</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<em><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Cine a auzit vorbindu-se dimineaţa despre Dao, poate muri împăcat seara.</span></em></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Confucius</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Vinerea trecută câţiva profesori şi elevii acestora de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău m-au invitat la un dialog. Tema? „Viaţă şi creaţie”. Din cele nouă clase de a noua au venit… patru (4!) şi un sfârc. Am rămas plăcut surprins de doi adolescenţi. Ochii, feţele lor vădeau freamăt lăuntric întru Gândire. Nu e puţin, zău, căci asta e proporţia şi între noi, maturii, aşezaţi între Nistru şi Prut. Dar poate că greşesc? Poate că ceilalţi, cum se zice, masele, ascund, tăinuiesc ori înăbuşă necesitatea de a gândi? Japonezii zic: munca e 3%, 97% e ideea.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Puţine lucruri am spus elevilor. Nespuse au rămas multe, multe… Două gânduri străine, străvechi, scumpe însă fiinţei mele, nu le-am strecurat acestor adolescenţi. Vorba e de muncă şi modestie. Ar fi trebuit să încep aşa: „Eu sunt mai în vârstă decât voi cu o zi. De aceea, nu vă sfiiţi de mine”. Şi o sugestie, aceloraşi tineri: „De vreme ce nu poţi sluji omul, cum poţi să slujeşti pe Stăpânul Cerurilor, pe SHANGDI?”</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Aceste gânduri au fost rostite de un chinez. Au ajuns şi m‑au pătruns şi pe mine peste 2415 (două mii patru sute cincisprezece) ani. Cu mare întârziere, chiar mare de tot! Fuseseră auzite înainte de naşterea lui Hristos, cu vreo jumătate de mileniu, însă, luaţi aminte, în două propoziţii, o întreagă Evanghelie. Şi – cât de simple, cât de accesibile, aceste învăţături!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Mai departe, gândul m-a purtat spre meleagul acelui chinez. Iată, îmi ziceam, cum cucereşti lumea – cu o propoziţie, cu o idee, nu cu Armata 14. Acela reuşise să topească şi fierul, să toarne fonta cu 1600 de ani înaintea europeanului! Reţineţi? Cel ce ştie a turna fonta mai ştie să dureze şi gândul…</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">He-he, pe atunci, pe când Europa asta legată la ochi de papi şi patriarhi voia cu orice preţ să „elibereze Sfântul Mormânt”, China avea busolă (la propriu şi la figurat), descoperise praful de puşcă, tiparniţa, xilografia şi avea nişte poeţi, nici azi întrecuţi!</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Îmi huiduiesc rasa şi continentul? Pe basarabeanul meu, fie Moţpan, fie Cepoi? Îi văd, zbierându-mi în faţă:</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Ne chinezeşti, ai?! Păi, şi noi suntem comunişti-capitalişti.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">– Da, răspund eu, însă merele voastre agrariene putrezesc sub ploi şi brumă.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Dar să ne întoarcem la acel chinez, născut înainte de Hristos cu 550 de ani. Ştiţi de ce? Sub gerul alegerilor, deputaţii sus‑numiţi s-au chiflicit de-a binelea, ca şi merele, pricepeţi? Din lipsă de gând şi idei… Aflaţi, pe acel chinez împăratul l-a declarat… întemeietorul statului. Oare când se va naşte şi pe la noi un basaraboit, să-l declarăm întemeietor de republică!? Personal, l-am întrezărit viu pe un răs… răs‑răs… număraţi de optzeci de ori acest „răs” şi o să vă apară în faţă răs-strănepotul lui Confucius, ministrul de finanţe în guvernul Chang kai-shi.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Despre el mi-a vorbit un bătrânel-sinolog, al cărui chip îmi stăruie şi acum în memorie.</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">17 februarie 1998</span></div>
<div style="font-size: 16px; margin-bottom: 10px; text-align: start;">
<strong><span style="font-family: "verdana" , sans-serif;">Din volumul „Verzi suntem, verzi”, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2009</span></strong></div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-30066561072865141432016-06-04T05:21:00.004+03:002016-06-04T05:31:53.221+03:00CARTE SI FRAGMENT AUDIO - Povestea cu cocoșul roșu – Vasile VasilacheDe George Hari Popescu<br />
<a href="https://soundcloud.com/george-hari-popescu/vasile-vasilache-povestea-cu-cocosul-rosu">Audio</a><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKasfjcdXUtx_Fs0qcTkdkOHAY7tMyZxkRh4i887CduIXWsuPpPn4tuJ7ZB7YsUuEHNkwRfi6pbmvTehAXRtVbTc41GlJhRyGNOQi2dU_hAQO-aJNR6APZaoJ_8-mqQVcgy_vYXqljIGk/s1600/povestea-cu-cocosul-rosu-coperta.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKasfjcdXUtx_Fs0qcTkdkOHAY7tMyZxkRh4i887CduIXWsuPpPn4tuJ7ZB7YsUuEHNkwRfi6pbmvTehAXRtVbTc41GlJhRyGNOQi2dU_hAQO-aJNR6APZaoJ_8-mqQVcgy_vYXqljIGk/s320/povestea-cu-cocosul-rosu-coperta.jpg" width="208" /></a>Povestea face parte dintr-o antologie în mai multe volume a literaturii basarabene din sec. XX. Acest volum 3 l-am găsit într-o excursie la Chișinău, într-o după-amiază foarte călduroasă, după o masă pe cinste la Eli Pili. A stat cuminte la rînd la citit, dar acum cîteva zile am pus mîna pe el și bine am făcut!
La acest roman, am savurat din plin limbajul. Dacă nu ai trăit măcar cîțiva ani în Basarabia, n-ai cum să-l imiți. Este o avalanșă de arhaisme, regionalisme, dar și jocuri de cuvinte și, pe ici-colo, cîteva calcuri lingvistice voite din limba rusă. Limba din „Povestea cu cocoșul roșu“ de Vasile Vasilache este ca o explozie de veselie, exuberanță și bună dispoziție. Nu vă ascund faptul că am stat cu dicționarul lîngă mine. Se poate înțelege totul din context, dar cu ocazia asta mai înveți cîteva cuvinte noi.<br />
<br />
<br />
Dar nu se poate să nu apreciezi aliterațiile și enumerările de acest tip:
Abia acum în jurul lui Bălan au prins a se învîrti, a se suci, a-l trage, a-l tipări, a-l vînzoli, a-l netezi, a-l cuprinde cu privirea de la cap la picioare și înapoi, de la picioare la cap, și-apoi jur-împrejur, cum ai căta un ou de bănuț, purtîndu-l între degete. El simțea, căci bou-bouț, însă simte dacă e viu…
Și dacă tot sunt la limbă, am apreciat extrem de mult faptul că textul e scris firesc, cu „î“, mai ales că avem de-a face cu sute de cuvinte de etimologie slavă!
Povestea îl are ca protagonist pe Serafim, un tînăr țăran cam dezorientat, melancolic și un pic nătărău. El merge la iarmaroc să cumpere o vacă și acolo se pricopsește cu Bălan, un bouț alb. Partea amuzantă este că și vițelul are o viață interioară intensă. Scriitorul dedică pagini întregi panseurilor vietății cu două coarne, dar și dialogurilor cu alte animale din bătătură. În afară de aceste elemente, avem de-a face și cu unele lecții despre lumea satului, despre orînduieli, relații interumane și moravuri.
Serafim își scoase căciula din cap să se răcorească. Se cuvine spus, că el, trăind în cîmp, mai continua prin tradiție, deprindere, obicei (nici nu știi cum să-i zici!) să poarte și vara căciulă. O mentalitate, desigur, prin partea locului, crezîndu-se, că destoinicia omului, firea lui e să nu-și schimbe mereu acoperișul capului. Știut lucru, în zilele noastre creștinii din partea locului, dacă te vedeau umblînd cu capul gol, ar fi năvălit cu toții la casa ta să-ți aducă condoleanțe, chipurile, ori tata, ori mama, ori soția ți-a murit.
Serafim trece prin tot felul de peripeții care nasc zvonuri și bîrfe în sat. Este o localitate dinamică, zilnic se întîmplă năzdrăvănii, certuri și împăcări, tranzacții și înșelătorii. Satul din cartea lui Vasilache este caricaturizat, uneori dus la absurd, dar este o reflectare a satului basarabean de după Al Doilea Război Mondial (și pun pariu că mai putem găsi acum prin Republica Moldova niscaiva sate asemănătoare).
Peste toate întîmplările și personajele, bîntuie stația de radioficare a satului, un fel de mass-media locală. Cu ajutorul ei, văcarul Anghel ceartă lumea că nu are grijă de vitele pe care i le dă la cireadă și doctora așezării îi îndeamnă pe părinți să le de lapte copiilor, pentru că-i bun la creștere. Unde mai pui că dă și muzică radioul acela!
Mai în toată casa răsună cîntarea radioului, mai tot satul se împînzi de sîrme, păienjeniș curat. Lumea se arăta bucuroasă, mai ales tineretul de azi, vedeți socoteală, ce-ți trebuie mai mult, cînd îți cîntă muzica la prispă!… Cei mai bătrîni și mai retrograzi se coșoveau unii pe alții cu întrebări piezișe, scurte însă:
— Ți-au tras și matale la prispă, gramofon, cumătre Arion?
— D-apoi cum altfel? Ce, eu-s pleșcat? Și eu sînt în rînd și egal!
Această lume ridiculizată este analizată de un personaj omniscient, „academicianul“, de fapt un avatar al scriitorului. Acesta explică unele expresii și obiceiuri, oferă circumstanțe atenuante țăranilor, pune totul în context cultural. Este o stratagemă interesantă a lui Vasilache de a se face părtaș cu cititorul, de a empatiza cu acesta. Pentru că nu ai cum să nu rîzi și să nu-l compătimești pe bietul Serafim cînd toată lumea rîde de el pentru că a confundat un bou cu o vacă, așa cum reiese din acest fragment audio:
La nivel serios, cartea relatează despre infiltrarea comunismului în viața unor țărani liniștiți. Aluziile la tot pasul la colhoz, taxe și o anumită schimbare de mentalitate denotă modul în care comunismul își făcea loc în satul arhaic. Acest roman este o poveste postmodernă în limbaj regional, care te va încînta în mod sigur și care parcă e făcut să fie citit cu voce tare, ca să simți melodia graiului și să intonezi emoțiile personajelor.
„Povestea cu cocoșul roșu“ de Vasile Vasilache, 2004, Editura Știința, Chișinău, 264 pp.<br />
<br />
<a href="http://www.cyberculture.ro/2015/06/26/carte-audio-povestea-cu-cocosul-rosu-vasile-vasilache/" target="_blank">(sursa: STRAINI PE NET)</a><br />
<br />Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-16968624621317274622016-06-04T05:10:00.000+03:002016-06-04T05:10:06.510+03:00Vai nouă, miorilor!…<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong>Lenea noastră de a gândi gândul mântuitor e pro¬verbială. „La ce bun să gândesc, dacă am să mor! Toarnă, să mă răco¬resc!” </strong><strong>În depărtata copilărie, în preajma sărbătorii Crăciu¬¬nului, codrenii veneau în satul meu să facă schimb de prune afumate, mere-ţigănci, pe porumb. Strigau pe la porţi: „Mer-ş-perj – pi popşoi! Mer-ş-perj – pi popşoi!” </strong><strong>Bengoşii localnici îi luau peste picior:</strong></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
– Măi, merje-n pearjă! Funtu-ţi pi-kila-mă-ti, vrei?<br />Abracadabra asta o auzi astăzi de la tribună, în parla¬ment, în piaţa-bazar şi în spectacolele lui Gheorghe Urschi. Neamţul, însă, zice: „Limba e cetatea omului”.<br />Mai are astăzi românul-basarabean cetate?<br />Când oamenii se văd învinşi, le ia apărarea limba. Ultima lor redută e graiul matern.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Ilustra doamnă Thatcher, devenind prim-ministru al Marii Britanii, ce a făcut dintâi? Şi-a luat profesor de limba engleză. Ce fac şi au făcut primii noştri miniştri? Au spus că… au altă limbă! Acum pricepeţi cine ne-a trădat şi ne-a predat cetatea? Mamele copiilor de beduini-păstori îşi lovesc peste gură odrasla, în clipa când aceasta stâlceşte zicerea, rostirea cuvântului. Motivul? Deteriorează învăţătura lui Mahomed Profetul. A Coranului, adică. Ia întrebaţi-vă: de ce statul Israel s-a întors la rostirea ivrită a lui Moise?<br />Ştiţi ce am observat? Învinşii împrumută de la învingător ocara, înjurătura şi… numele-prenumele. Motivul? Cât mai iute să se pitească, să se dosească, să se tăinuiască printre învingători. Văzut aţi mişeii?!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Cândva la Iaşi, elev fiind, eram poreclit Vasia-siliotcă. Ştiţi cine-mi zicea asta? Un unghenean de dincolo de Prut, Nicolae Zaharia, cu casa lângă podul rutier. Auzea din Unghenii de dincoace: „Vasia, cumpără şi o siliotcă, s-o prăjim şi s-o mâncăm cu măliguţă”.<br />Prăjiţi-sovietizaţi, noi ne-am botezat pe loc în… Vladlen şi Veaceslav. Apoi am trecut la iof foi machi şi bliaghi. Încoace, pe când Brejnev era la putere, hop-na!, a intuit, coţcarul, ce ne lipsea – în constituţia lui nu mai exista etnie rusă, cecenă, ucraineană, ci aia pe care o caută azi tovarăşul Voronin – soveţki grajdanin.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
„Am urât Moldova… pentru că ne surprinde aproape copii, pentru că ne infiltrează otrava nostalgiei când noi nu ne am înţeles rosturile şi nu înţelegem umilinţa sufletului prins în gheară străină. Ne învaţă să cultivăm melancolia, idilele, amintirile – fără să ne înveţe şi arta de a le stăpâni. Viciată în rosturile ei lăuntrice, Moldova altoieşte în conştiinţele neorganizate germenul unei feminităţi capricioase şi adorabile. Inconştientă, seamănă cele dintâi îndoieli, acele sentimente de abdicare, de bagatelizare ironic-sentimentală, care se ancorează pe neştiute într-un colţ de suflet şi intervin funest în marile împrejurări ale vieţii”.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Citatul acesta se cuvine scris pe covorul fiecărei locuinţe – de la prezident, în jos, până la cei ce ştiu cetirea. Aparţine unui cărturar cu tată moldovean. E Mircea Eliade, în 1928 scris. Iată-ne în 1998, aciuaţi în zodiac oriental şi în anul Tigrului. Ei bine, văd, nu ne clinteşte din moldovenie nici Tigrul. Vai nouă, miorilor, cu două bohonoase… Adică două stomacuri, pentru că am supt la două oi.<br />13 ianuarie 1998</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong>Dracul aduce musafiri</strong></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
La carte proverbul sună aşa: „Dumnezeu face casa, dracul aduce musafiri”.<br />Mare faraon îi Mihai al meu. Mă vede sub un măr rodit, în asfinţit de soare.<br />– Preafericitule! Primeşti musafiri?<br />– Vai, exclam. Fii binevenit, Mihaile!<br />– …Îmbrăţişează-mă! Ţi-am durat pe veci o cărare de ciment de la poartă în casă! Are să mă supravieţuiască: ca azi doar m-am născut!<br />– Să-ţi cinstesc naşterea?<br />– Doar cu un măr… ş-o floare, atât. Un prieten din copilărie mă aşteaptă, îi grăbit – scapă autobuzul de Orhei.<br />Tai trei lujeri de trandafir. Mişulică rupe două mere. Primeşte trandafirii, şăgalnic susură:<br />– Cinci lei, împrumută pe o zi ş-o noapte, ai? Nu-mi dai mie, da’ prietenului… să-ţi muşcăm merele.<br />Peste o săptămână iată-l, în sfârşit, pe Mişulică. Exuberant.<br />– Nu credeam să ajung ziua când să-ţi întorc datoria! – şi îmi întinde cinci lei. – Îndoită mulţumire, tare bine au prins. Apropo, ai un sac? Plec la Cahul, la cumnatu-meu, grădinarul. Are gogoşari, are ceapă, are ardei graşi – vreau să te servesc, pen’-că m-ai servit.<br />– Cât e pe acolo kila?<br />– Phe, kila! Zece lei ciuhalul. Vânăta – doisprezece, ardeii graşi – opt.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Aude nevasta. Consiliu în trei. Lacomă, soaţa scoate 30 de lei, alege trei saci barosani. De colo, îi întind şi eu cinci lei pentru servicii. Leii cu pricina… Dusu-s-a Mişulică. Aşteptare lungă, o săptămână, două, trei. Când pe a patra, o epistolă – sfâşietoare. Mi-o înmânează doi domnişori spilcuiţi, unul cu cărare în păru-i lucitor de briantină, al doilea, cu pălărie de apaş.<br />– Vasilache, scriitorul? Poftiţi…</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Mesajul, scriitură de mână, vârtos tremurândă. O chisăliţă de chiriliţă cu „latiniţă”. În schimb, conţinutul e de-a binelea lugubru. Lui Mişulică, ziditorul cărării mele de ciment, i s-au luat picioarele. Zace în spitalul republican.<br />– Dar ce a păţit? – întreb înfiorat pe cei doi soli.<br />– Romatism… – zice prompt pălăria.<br />– Supt picături, tătî vremea, zice briantina.<br />Atunci, şi eu:<br />– Da’ pentru ce-i trebuiesc zece lei?<br />– Bendzin… Plecăm la Orhei, da’ n-avem bendzin s-o aducem pe mă-sa…<br />– Aveţi maşină??<br />– Nu-u-u! – şi briantina aruncă sclipetele negre peste soarele în asfinţit. Mişa are un drug, acela are maşină, da’ n-are bendzin.<br />Ori încurc eu ceva, ori îndrugă ei verzi şi uscate.<br />– N-am, zic. N-am primit pensia…<br />S-au pleoştit. Se răsucesc îndoliaţi ca doi veterani în mausoleul lui Lenin. Consoarta, în uşă, i-a ţinut sub ocheană.<br />– Cine-s?! Ce vor??<br />– Să amăgească!… – răspund şi pornesc tiptil din urma lor. Soaţa:<br />– Da’ tu încotro, amu?<br />– Muiere, or şterpeli ceva, or rupe ceva!! Ai uitat cum milogul acela ne a rupt creanga puiului de cais, pentru că nu l am milostivit?<br />Aşa, din urma lor, cu privirea. Adică, pe zidirea lui Mişu, „din poartă până-n casă”. Hop-na! – de după muzeul Şciusev, vocea lui Mişulică răzbate, înfundat.<br />– V-o dat? Nu v-o dat??<br />– C-cea mă-si! Nu-i scriitor, da’ pricuror: pentru ce-i nevoie de mă-ta? Când te-ai născut? De ce zaci?? Unde-i afto nostru?…<br />Mişulică, geniul paiaţarlâcului, îi striveşte:<br />– Pederaştilor! Nu pricepeţi? V-aţi ruşinat, găinaţilor, pentru că nevastă-sa îi tânără!<br />Bravo, Mişule, zic. Un ţigan ghigosit fără bilet în troleibuz striga: nacealnic, ai milă, o iubăsc tare-tare pe mămuţa nietale! Tu, cu cărarea, tu, cu musafirii…</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
27 ianuarie 1998</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Din volumul „Verzi suntem, verzi”, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2009</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong>Vasile Vasilache</strong></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong><a href="http://www.jc.md/vai-noua-miorilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ZiarJurnalDeChisinau+%28Jurnal+de+Chi%C5%9Fin%C4%83u%29" target="_blank">(sursa: Jurnal de Chisinau)</a></strong></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-59580042648891187842016-06-04T05:06:00.004+03:002016-06-04T05:06:31.957+03:00De la Vasile Vasilache Vrăjitorul auzite /citite (90 de ani de la naştere)<strong style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; widows: 1;">…cu Ambasadoarea SUA</strong><br />
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
Pe 24, recepţie oferită de Fundaţia Soros şi Ambasada americană… Concert de Crăciun. Apoi un spectacol improvizat a la Santa Claus şi Moş Crăciun. În rolul moşului autohton avem surpriza de a-l recunoaşte (după inflexiunile vocii specifice, inconfundabile) pe… Vasile Vasilache. Rolul nu-i prea reuşeşte. Evită cu greu gafele, dar, până la urmă, comite una, ce-i drept, „acceptabilă” în contextul umoristic al spectacolului. Deci, lui Moş Crăciun-Vasilache îi revine misiunea de a-i înmâna un cadou Fetiţei, în rolul căreia a fost de la începutul până la sfârşitul serii doamna Ambasadoare Pamela Hyde Smith, în fes alb-roşu şi mantou roşu. Înainte de a-i oferi cadoul, Moş Crăciun se cuvenea să întrebe cam astfel: „Dar cum a fost Fetiţa în anul ce s-a scurs, cuminte au ba?”. Pe când, luat de emoţia rolului, Vasilache-Crăciun o întreabă pe dna Ambasadoare: „Ia să-mi spui mătăluţă, cum ai fost fetiţă?”. Echivocul trezeşte hohote de râs. Revenindu-şi din uluiala şi confuzia momentului, Ambasadoarea-Fetiţă îi replică: „Ba n-am să-ţi spun, moşule, că nu-i treaba ta!”</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong><em>Leo Butnaru</em></strong><strong>, Jurnal, <em>26. XII. 1992</em></strong></div>
<strong style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; widows: 1;"></strong><br />
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong><em>Rubrică îngrijită de Vladimir Beşleagă</em></strong></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'PT Serif', serif; font-size: 16px; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; line-height: 20px; margin-bottom: 10px; widows: 1;">
<strong><em><a href="http://www.jc.md/de-la-vasile-vasilache-vrajitorul-auzite-citite-90-de-ani-de-la-nastere/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ZiarJurnalDeChisinau+%28Jurnal+de+Chi%C5%9Fin%C4%83u%29" target="_blank">(sursa: Jurnal de Chisinau)</a></em></strong></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-16492966620292947612015-01-13T21:49:00.002+02:002015-01-13T22:01:12.965+02:00Vladimir Beşleagă - Snoave cu Vasile Vasilache, scriitorul - Radio Europa Libera<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc19_on-DXC8l2k74pTE9XZEgbk0FJQql_XoIvm6A2zca3gSGJZoYXM9CjxaMzoV19hdo5lIAAU6nKqI_yDg70mhKEb7jyWrdXC5vYReq96RoPSgM4EqJLUSKTlhcuJucPj-1qbSD_1bo/s1600/vbesleaga.PNG" height="44" width="200" /></div>
<div style="margin: 8px 0px 12px; padding: 0px; word-wrap: break-word;">
<span style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, 'Arial Unicode MS', sans-serif; font-size: small; line-height: 23.9400005340576px;"> </span><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"><b><a href="http://www.europalibera.org/archive/vladimir-besleaga/latest/2269/16435.html">Blog / Vladimir Beşleagă</a></b></span></div>
<div style="margin: 8px 0px 12px; padding: 0px; word-wrap: break-word;">
<u style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"><b><a href="http://www.europalibera.org/content/blog/25128933.html">Vladimir Beşleagă - Snoave cu Vasile Vasilache, scriitorul</a></b></u></div>
Neuitatul Vasile Vasilache, autorul celebrului roman „Povestea cu cocoşul roşu”, rămâne a fi printre primii oameni care realmente m-au fascinat în viaţa mea, drept unul care m-a influenţat şi modelat benefic în viziunea asupra lumii, dar şi în ce priveşte evoluţia de creaţie. Atâtea şi atâtea am trăit şi pătimit împreună, şi mari bucurii, dar şi tristeţi şi dureri, astfel că aş avea de amintit aici destule întâmplări mai mult sau mai puţin nostime...<br />
<br />
Iată una dintre ele.<br />
<br />
Pe la începutul anilor '80, după multe demersuri şi ploconeli pe la mai marii zilelor, m-am văzut intrat în posesia unui autoturism FIAT-JIGULI (contra cost, desigur, pe bani munciţi de mine), pe care, nedispunând de garaj, dar nici de loc de parcare, l-am aciuat în curtea casei la sol, pe care, având familie numeroasă, o obţinuse, prin Uniunea Scriitorilor, Vasile Vasilache.<br />
<br />
Într-una din zile îmi zice Vasile:<br />
<br />
-- Măi Volodea, măi, hai să mă duci la Condriţa!<br />
<br />
Avea dumnealui cumpărată acolo, drept un fel de vilă, o câsuţă joasă, veche, dar cu un pridvor-galerie în faţă, adică prispă cu stâlpi ca să aducă, vorba vine, a conac boieresc...<br />
<br />
-- Mergem, Vasile, dar în pauza de amiază...<br />
<br />
Lucram la redacţia revistei „Nistru”, fiind om în slujbă, cum s-ar zice.<br />
<br />
Vin la casa lui, urcăm în maşină, pornim, ieşim la şoseaua Chişinău-Leuşeni, cotim spre stânga şi dă-i bătăi, băiete! Timpul scurt, iar satul nu chiar aproape... Dar să vezi ghinion: în faţa noastră se pomeni a merge o „VOLGĂ” a poliţiei... pardon, pe atunci, a miliţiei rutiere. Dar merge înceeet, abia se târăşte, ca melcul! Eu ce să fac? Nu cutez a o depăşi, pentru că... Cunoscând moravurile tipilor din faţa mea, nu era mare lucru... s-o păţesc! Mă târăsc şi eu o bună bucată de drum în urma mahărilor (am văzut că erau doi în salon, tot sporovăind între ei). Când mi-a plesnit răbdăul, semnalizez pentru depăşire şi... îi dau gaz! Abia mă văd în faţă, că cel din Volga mă claxonează pe un ton teribil de supărat şi agresiv să opresc. Ce era să fac ? Rămân locului, trăgând pe dreapta.<br />
<br />
-- Sergent superior Sterpu, mă somează unul din cei doi, ieşind din maşina lor: actele la control!<br />
<br />
Eu, ca unul păţit, întreb:<br />
<br />
-- Dar ce s-a întâmplat? Am încălcat... ceva?<br />
<br />
-- Aţi depăşit nereglementar! veni răspunsul, scurt, categoric.<br />
<br />
-- Doar am semnalizat, după regulament, mă justific eu...<br />
<br />
-- Dar nu aţi văzut că şi eu am semnalizat că fac la stânga?<br />
<br />
-- Cum era să văd, îl contazic, şi pe bună dreptate, dacă eram de-acum în plină depăşire?<br />
<br />
Dar parcă inspectorilor le poţi dovedi ceva? Nici nu am reuşit să văd ce face el, căci avea în mână perforatorul (pe atunci permisul de conducere avea prevăzut şi un cartonaş pentru consemnarea încălcărilor), dar mi-am dat seama că e bâja rău, şi, fiind cu imaginaţia înfierbântată, strig, că sunt grăbit şi arăt spre pasagerul meu drag, care tocmai ieşea din maşină ca să-mi vină în ajutor:<br />
<br />
-- Iată, tovarăşe inspector, îl duc la vila Domniei Sale pe ambasadorul Indiei în Moldova...<br />
<br />
La care aud cum sergentul superior Sterpu face „cranţ!” cu scula lui în talonaşul meu mult pătimit (mai avea el şi alte găuri!), la care simt în cutremur din tălpi până în creştet. Dar şi mai tare m-a năucit replica tipului, care era un vlăjgan mătăhălos, fălcos şi cam tuciuriu la faţă:<br />
<br />
-- Lasă că... îl cunosc eu bine pe... aista... cine-i, şi arată spre frate-miu Vasile: îi bu...i ...ba... şa de la mine din sat!<br />
<br />
Ăsta final!<br />
<br />
Aşa păţanie!<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
7 octombrie 2013</div>
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
Atâtea plimbări, drumuri, dar şi călătorii mai îndepărtate am făcut împreună cu bunul prieten şi extraordinarul... causeur, care a fost Vasile Vasilache!<br />
<br />
Una dintre acestea o împărtăşesc cititorului.<br />
<br />
Era pe la începutul anilor 2000, prin 2002 sau 2003, pe când se mai putea merge în România cu buletinul de identitate, fără alte fasoane şi formalităţi...<br />
<br />
Iată, dar, că în ajun de 1 Decembrie, Marea Sărbătoare a tuturor românilor, primăria Chişinăului pune la dispoziţia unui grup destul de numeros, - istorici, scriitori, combatanţi în războiul pe Nistru, pedagogi, - un autocar ca să mergem la Alba Iulia.<br />
<br />
Printre ei şi noi, doi.<br />
<br />
De-cu-seară Vasile mă sună :<br />
<br />
--Măi Volodea, tu eşti mai iute, să ocupi un loc şi pentru mine. Dar mai în faţă, că-mi place să admir locurile prin care vom trece...<br />
<br />
Bun. Sosesc printre primii la Uniunea Scriitorilor, unde urma să ne îmbarcăm, prind două locuri în spatele şoferului, Vasile ... se reţine. Am emoţii. Dacă întârzie prea mult? Să plecăm fără el? Ce să fie? Nu se poate desprinde de... nevastă-sa? Nu ţin minte, dacă mai era Mariana cu el sau, poate, îl părăsise şi plecase în străinătăţi...<br />
<br />
În fine, apare, tăbârcind o cogemite valiză....<br />
<br />
Urcăm. Pornim. Într-o oră şi ceva suntem la Leuşeni.<br />
<br />
Acolo, înainte de a trece controlul de frontieră, coborâm, să ne dezmorţim ciolanele.<br />
<br />
Glume. Spirite. Bancuri.<br />
<br />
Cine credeţi că era cel cu scântei şi fulgere pe limbă?<br />
<br />
Marele, mucalitul, inepuizabilul Vasile Vasilache!<br />
<br />
--Măi, ce veselie! a exclamat careva dintre noi. N-o să ne fie urât până la Alba Iulia.<br />
<br />
-- Dar, poate, şi la întoarcere, am adăugat eu.<br />
<br />
Se vede treaba că am... cobit!<br />
<br />
O scurtez.<br />
<br />
S-a întâmplat ceva fantastic, ceva care întrece cea mai prodigioasă imaginaţie.<br />
<br />
La controlul actelor, se constată că Domnul Vasilache prezintă buletinul de identitate, în timp ce de la o vreme încoace se trecea frontiera (blestemata de frontieră!) cu paşaport turistic. Pe care amicul nostru nu-l avea.<br />
<br />
--Suntem nevoiţi să Vă întrerupem călătoria, mult stimate dle Vasilache, i-a articulat cu nişte buze fenomenal de dulci domnişoara grănicer. Da, da, se nimeri una foarte drăguţă, parcă anume ar fi ştiut ce-i place cel mai mult în viaţă celebrului scritor basarabean, dar şi al întregului spaţiu românesc...<br />
<br />
Aşa a fost nevoit Vasile al nostru să facă hoche nazat, la Chişinău.<br />
<br />
Dar staţi, că pătărania nu se încheie aici.<br />
<br />
Şi apoi nici nu se putea altfel, doar era la mijloc nu altul, ci părintele lui Anghel văcarul!<br />
<br />
--Dar dta, dle Vasilache, a continuat fermecătoarea grănicereasă: dta ai paşaport... românesc!<br />
<br />
La care, Vasilache, în stilul lui mucalit - enigmatic:<br />
<br />
--Dar de unde ai mătăluţă ştire de secretele mele?<br />
<br />
Noi am plecat mai departe, Vasile a făcut cale întoarsă.<br />
<br />
Ajungem la Alba Iulia, ne includem în marile manifestări populare...<br />
<br />
Desigur, fără de amicul nostru Vasile Vasilache...<br />
<br />
Dar staţi, că nici aici nu se îmbumbează păţania.<br />
<br />
A doua zi mai soseşte cu un autoturism, la Geoagiu, unde am fost cazaţi, un grup de la Chişinău. Printre ei filozoful Gheorghe Bobână, ginerele lui Vasile.<br />
<br />
--Dar unde-i dl Vasilache? Nu l-aţi adus şi pe el?<br />
<br />
Răspunsul căzu ca o bombă anghelo-serafimică, exact de-o manieră pur vasilachiană:<br />
<br />
--L-am luat...<br />
<br />
--Şi? Acum... avea paşaportul cu el?<br />
<br />
--Avea...<br />
<br />
--Şi?<br />
<br />
--La controlul actelor grănicera...<br />
<br />
---Una... drăguţă...<br />
<br />
--Da, da, frumuşică...<br />
<br />
--Ce-a zis ... când l-a văzut cu paşaport... românesc în mână?<br />
<br />
--„Domnule Vasilache, suntem nevoiţi să vă întrerupem călătoria...” „?” „Paşaportul Dvoastră este expirat”...<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
11 octombrie 2013</div>
<div style="background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, 'Arial Unicode MS', sans-serif; font-size: 15px; line-height: 22px; margin: 0px; padding: 0px; text-align: right;">
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-58100938008522999162015-01-09T06:13:00.002+02:002015-01-09T06:13:33.468+02:00Vasile VASILACHE, Elegie pentru Ana-Maria<br />
<div class="" id="sharing" style="-webkit-composition-fill-color: rgba(175, 192, 227, 0.235294); -webkit-tap-highlight-color: rgba(0, 0, 0, 0.2); -webkit-text-size-adjust: 100%; -webkit-text-stroke-width: 0px; color: #101010; font-family: Arial, 'Arial Unicode MS', Helvetica, sans-serif; font-size: 16px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: 21.007999420166016px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
</div>
<br />
<div class="fl" id="articleInfo" style="-webkit-composition-fill-color: rgba(175, 192, 227, 0.235294); -webkit-tap-highlight-color: rgba(0, 0, 0, 0.2); -webkit-text-size-adjust: 100%; -webkit-text-stroke-width: 0px; color: #505050; float: left; font-family: Arial, 'Arial Unicode MS', Helvetica, sans-serif; font-size: 0.875em; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: 21.007999420166016px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: auto; word-spacing: 0px;">
<div class="published" style="line-height: 1.385em;">
<time class="date" datetime="2014-07-07 07:00:18" pubdate="pubdate"><a href="http://www.europalibera.mobi/a/25447398.html">Sursa Europa Libera</a></time></div>
<div class="published" style="line-height: 1.385em;">
<time class="date" datetime="2014-07-07 07:00:18" pubdate="pubdate"><a href="http://www.europalibera.mobi/a/25447398.html">07.07.2014</a></time></div>
<div class="authors" style="font-style: italic; padding-top: 0.25em;">
<address class="author" style="display: inline;">
<em><a href="http://www.europalibera.mobi/a/25447398.html">Emilian Galaicu-Păun</a></em></address>
</div>
<div class="authors" style="font-style: italic; padding-top: 0.25em;">
<address class="author" style="display: inline;">
<em><br /></em></address>
</div>
<div class="authors" style="font-style: italic; padding-top: 0.25em;">
<address class="author" style="display: inline;">
<div class="gdbgraphic" id="articleMainGraphics" style="clear: both; color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; position: relative;">
<img alt="" data-hd_width="710" data-width="355" height="200" id="mainArticleIMG" src="http://gdb.rferl.org/574BF58C-424A-4051-9B3E-F367E2221E89_cx0_cy5_cw0_w710_r1_s.png" style="border: 0px; height: auto; margin: 0px; max-width: 100%; min-height: 60px; padding: 0px;" width="355" /><div class="clear" style="clear: both; font-size: 0px !important; line-height: 0 !important;">
</div>
<div class="caption" style="color: #505050; font-size: 0.875em; line-height: 1.25em; margin-bottom: 1em; margin-top: 0.375em; padding: 0px;">
</div>
</div>
<div class="introduction" style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; font-weight: 700; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
Petru Creţia: „Vasile Vasilache ne-a dat ceva greu de uitat. Şi ni l-a dat într-o proză de o rară forţă expresivă…”</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
Nu-i o dată rotundă, nici de la naşterea (4 iulie 1926), nici de la trecerea în nefiinţă (7 iulie 2008) a scriitorului Vasile Vasilache; doar că apariţia sa în colecţia <em>Cartier clasic</em> cu volumul de nuvele <span style="font-weight: 700;"><em>Elegie pentru Ana-Maria</em></span>, Cartier, 2014, îl readuce în prim-planul vieţii culturale, chit că dintr-o cu totul altă perspectivă.</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
Recunoscut, dar şi prigonit pentru <em>Povestea cu cocoşul roşu</em>, magul din Unţeşti a pus 18 ani între romanul ce-i aducea interdicţia de semnătură şi cartea sa trăită la cea mai înaltă ficţiune, şi care vede lumina tiparului în 1983 şi graţie unei prefeţe semnate de A. Busuioc, din care reţinem: „Vasilache nu e un înotător de suprafaţă, ceea ce-l interesează e adâncul, în care ne invită la co-investigaţie: psihologie, motivaţie, destin. A-i repovesti o nuvelă (…) înseamnă în mod neapărat a o rescrie, mai mult, a o rescrie apelând la aceleaşi cuvinte…” Cum să <em>rescrii</em> însă o nuvelă (şi încă de V.V.!), la care însuşi prozatorul a lucrat vreo… două decenii?! Căci înainte de a se aşeza definitiv în tiparul celor 124 de pagini, <em>Izvodul zilei a patra</em> – capodopera volumului – nu a fost decât o schiţă ce nu depăşea câteva pagini, <em>Priveghiul mărginaşului</em>, cu care şi debuta în 1962. A propos de rescrieri & reeditări…</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
Faţă de ediţia princeps, cea din <em>Cartier clasic</em>reţine doar trei nuvele – <em>Elegie pentru Ana-Maria, Surâsul lui Vişnu</em> şi <em>Izvodul zilei a patra</em> –, tustrele gravitând în jurul „tematicii morţii” (pusă în ecuaţie, în două dintre ele, cu naşterea); e ca şi cum ţi-ai împreuna trei degete, spre a-ţi face semnul crucii. Or, să te cruceşti, nu altceva, când la priveghiul lui Cruceanu îşi face apariţia ibovnica acestuia, căreia „soaţa răposatului […] îi întinse un păhărel de vin şi rosti împăcată cu toate […] să-l ia de sufletul lui Gheorghe”; şi ce teribil sună implorarea Ochioşicăi-Ruţa:</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
„– Lelică Irina, rogu-te ca pe-o mamă. Oameni buni, îngăduiţi-mi să-l bocesc şi eu!...”</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
Vorba altui mare dispărut, Petru Creţia: „Vasile Vasilache ne-a dat ceva greu de uitat. Şi ni l-a dat într-o proză de o rară forţă expresivă…”</div>
<div style="color: #101010; font-size: 16px; font-style: normal; line-height: 24px; margin-bottom: 1em; padding: 0px;">
<em>7 iulie ’14</em></div>
</address>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3320517795474588171.post-49990212413574737752013-01-25T17:19:00.002+02:002017-03-21T02:27:29.134+02:00 Leo BUTNARU: Vasile Vasilache şi Ambasadoarea Statelor Unite<a href="http://www.flux.md/editii/201226/articole/13639/">Preluat FLUX - <span style="color: #747474; font-family: "tahoma"; font-size: 11px; line-height: 20px;">Ediţia de Vineri Nr.201226 din 13 iulie 2012</span></a><br />
<br />
<div style="display: table; font-family: Tahoma; font-size: 11px; margin-left: 5px; padding-right: 5px;">
<b class="categ" style="color: #575654; font-size: 14px; line-height: 28px;"></b><b style="color: #003b6f; font-size: 16px;">Leo BUTNARU: Vasile Vasilache şi Ambasadoarea Statelor Unite</b><br />
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="preambul" style="font-size: 12px; line-height: 15px;">
<strong></strong><br />
<div align="center">
<strong><span style="font-size: x-small;">(Pagini de jurnal)</span></strong></div>
<strong>
</strong>
<div align="center">
<strong><span style="font-size: small;">16.VI.1984</span></strong></div>
<strong>
„Elegie pentru Ana-Maria” a lui Vasile Vasilache – un model de proză contemporană. Artă subtilă în dozajul emotiv, bun gust. Ceva ce apropie naraţiunea de orchestraţie.</strong></div>
<br />
<div class="preambul" style="font-size: 12px; line-height: 15px;">
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>18.VI.1984</strong></span></div>
Toată lumea e ahtiată de fotbal! În cabinet intră microbişti de tot soiul – pronosticuri, dezbateri, aiureli. Oare timpurile ce au a veni ne vor evalua după atare preocupare şi maladie care agită milioanele de oameni – o activitate ce ţine de abilitatea picioarelor şi mai puţin de cea a capului – fotbalul?<br />
Chiar acum două ore intrase Vasile Vasilache… să se intereseze cum se joacă meciurile la europenele desfăşurate în Franţa. Scurt pe doi, mototolim problema. Apoi îi vorbesc despre proza dumisale, pe care o citesc. De unde purcedem spre poezie şi Vasilache face câteva observaţii pertinente referitoare la tematica uniformă a poeziei de la noi. Se referă şi la limbajul utilizat de P. Boţu, pe care îl consideră neindicat totdeauna pentru o modalitate de expresie ce ţine de lirica intimă. Prozatorul susţine că verbul de factură şi sonuri de mai de ieri, arhaizantă, ar lucra mai eficient într-o poezie cu stilul energic, chiar novator.<br />
Numai că la un moment dat apare H., astfel că imediat poezia, literatura, în general, sunt „uitate”, bătrânul şi interesantul prozator avântându-se tinereşte în discuţii despre fotbal. Trebuie să recunosc că şi aici e maestru, precum în scris.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>4.XII.1984</strong></span></div>
„Un apus de copilărie ca un veac de lumină”. – Vasile Vasilache, în „Elegie pentru Ana-Maria”.<br />
Poezia generează poezie: mai precis, se autogenerează ca spiritele ce populează legendele lumii.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>18.VI.1986</strong></span></div>
Îi fac o vizită pictorului Mihai Grecu, în atelier. A scris o pagină despre Vasile Vasilache, ajuns la 60 de ani. Găseşte corelaţia între „Povestea cu cocoşul roşu” şi pictura sa din „Povestea unei vieţi”. Triem şiruri de probleme. Mă roagă să-i citesc ceva din versurile mele. Îi las două cărţi: „Sâmbătă spre duminică” şi „Formula de politeţe”. Îmi demonstrează câteva din lucrările sale mai recente, toate sub semnul nopţii: „Poarta dragostei eterne” (două inimi), „Poarta ochilor înlăcrimaţi”. Un proiect: părinţi tineri – stâlpi de poartă, şi pruncul. Prima variantă – „Ursitoarele”: poartă deschisă, trei ursitoare plecate asupra noului venit pe lume. Grecu zice că renunţă la aceasta în favoarea pruncului situat (aplecat) pe poarta închisă. Un diptic excepţional prin simplitatea sa: „Primăvara” şi „Toamna”. Fundal negru, conturul alb al unui clondir străveziu în el cu o floare. O fructieră alb-străvezie în ea cu câteva fructe de aur. Convenim ca, în perspectivă, să realizăm un interviu.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>24.VI.1986</strong></span></div>
Pregătim pagina omagială Vasile Vasilache la 60 de ani. Dumnealui acordă un interviu, însă iese o… proză sadea. Cu neaoşisme şi sugestivitate în nuanţe. Un bileţel: să-i punem la dispoziţie şpalturile.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>15.VII.1986</strong></span></div>
Duminică, împreună cu Vasile Vasilache, Gheorghe Madan, Ion Ciocanu şi Popică (Nicolae Popa) – la Străşeni. O „Zi a cărţii” aproape eşuată. Câteva autografe şi un regret pentru superficialitatea organizatorică. Apoi – la Condriţa. Aici îşi are „vila” V. Vasilache. De asemenea, şi Ciocanu, care i-a cumpărat mamei sale casă. Gospodăriile – aproape poartă-n poartă. La Vasilache – feciorii, nurorile, nepoţii (Mihăiţă, Tudoraş, Vasiluţa, Serafimaş etc.). Şah şi ciuperci prăjite. Tot pe aici s-au îndreptat şi alţi amatori de ciuperci.<br />
Din zicerile lui Vasilache: „Iaca, am o povestioară, dar încă nu e gata… O mai ţin în stative…”.<br />
Pădurea – dur atacată de civilizaţia barbară.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>25.XII.1986</strong></span></div>
O seară de mărturisiri întru înţelepciune la cenaclul „Dialog” – cu Vasile Vasilache. Când este întrebat de condiţia lingvistică a omului, prozatorul spune: „E necesară o permanentă îngrijire. E o necesitate ca şi cea de a-ţi spăla faţa, ochii. O asanare a sufletului… Îmi aduc aminte că, la musulmani, „Coranul” prescrie că cel copleş care rosteşte incorect cuvântul să fie bătut peste gură”.<br />
Serafim Saka: „Dacă e aşa, la noi majoritatea ar trebui să umble cu botul umflat.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>9.IX.1988</strong></span></div>
Când a venit Esinencu printre secretarii US, mulţi au rămas contrariaţi, nedumeriţi. Eu presupuneam că o să plece, dar nu chiar atât de curând: după intrigi şi conflicte, iese din post la numai 3-4 săptămâni. Vasile Vasilache zice: „Ce-ai vrut altceva, dacă lui Esinencu nu-i este dat ereditar de a fi şef? Cu toate că vrea. Dar nu-i este hărăzit de genealogia sa”.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>3.X.1990</strong></span></div>
Pe 17 şi 28 septembrie s-a ţinut congresul scriitorilor. Mult amatorism, abundenţă de interese personale. Baloanele orgoliilor pluteau prin sală, dar nu pentru a ne apăra, ca la război, de bombardamente. Erau fistichii (…).<br />
În fine, eu, alţi doi-trei, ne retragem candidaturile pentru postul de preşedinte. În listă rămân Mihai Cimpoi, Gheorghe Vodă, Ion Ciocanu, Vasile Vasilache, Haralabie Moraru… Burac îl întreabă pe Vasilache de ce se lasă luat în această horă. „Bre Andrei, vreau şi eu să-mi văr ratingul”. Şi l-a văzut: a luat 4 voturi – al lui şi ale celor doi feciori ai săi, plus al soţiei…<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>17.X.1991</strong></span></div>
Ieri, la US ne vizitează un grup de colaboratori ai revistei „Literatura română” (apare în câteva limbi): Valentin Mihăiescu, Adi Cusin, Leon Talpă, Constantin Prut (autorul excelentului „Dicţionar de artă modernă”) şi o doamnă fotograf. Ad-hoc, la insistenţa oaspeţilor, pune la cale o masă rotundă, tema fiind deja sâcâitoare: 50 de ani de asuprire, restricţii, prigoniri ale intelectualităţii; ce rezistă şi ce nu în literatura scrisă în stânga Prutului (în context general românesc). Din partea noastră, prezenţi: M. Cimpoi, Nic. Popa, Gh. Vodă, V. Leviţchi, N. Esinencu şi eu.<br />
Colegii de la Bucureşti intenţionează să elaboreze un număr de revistă cu tematică basarabeană. De ce n-ar reuşi? (De altfel, alaltăieri, noaptea, mă telefonase V. Vasilache, interesându-se de sus-amintita echipă, de care eu încă nu aveam ştire. Publicaţia în cauză îi va insera o nuvelă de circa 3 coli de autor. Pare-se, „Elegie pentru Ana-Maria”.)<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>25.VIII.1992</strong></span></div>
Ies la Mircea B., invitat, conform tabieturilor din ultima vreme, la cafeaua dintre 9 şi 10. Între timp, telefonează Vasile Vasilache şi o pune la curent pe soţia Zinovia că a murit Andrei Lupan. Dumnezeu să-l ierte.<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>19.XII.1992</strong></span></div>
Primesc următoarea invitaţie: „Findaţia Soros din Moldova şi Ambasada SUA Vă invită la recepţie în noaptea de Crăciun. Serata va fi găzduită de Centrul de cultură şi artă…”. Plus o notă, ca PS, la programul manifestărilor: „Pe tot parcursul zilei de 24 decembrie invitatele noastre pot beneficia contra plată de serviciile salonului de cosmetică şi ale frizeriei etc.”<br />
<div align="center">
<span style="font-size: small;"><strong>26.XII.</strong></span></div>
Pe 24, recepţia oferită de Fundaţia Soros şi Ambasada americană. Lume multă, fiecare în parte – întâmpinat/salutat de însăşi doamna ambasadoare, cu care se ciocneşte primul pahar de şampanie.<br />
Cunoştinţe – fel de fel. Pe ici-colo, exces de gravitate şi expresie de aşteptare a ceva neobişnuit. Însă predomină firescul şi gestul nespectaculos.<br />
Concert de Crăciun. Apoi un spectacol improvizat à la Santa Claus şi Moş Crăciun. În rolul moşului autohton avem surpriza de a-l recunoaşte (după inflexiunile vocii specifice, inconfundabile) pe… Vasile Vasilache. Rolul nu-i prea merge. Evită cu greu gafele, dar, până la urmă, comite una – ce-i drept, „acceptabilă” în contextul umoristic al spectacolului. Deci, lui Moş Crăciun-Vasilache îi revine şi misiunea de a-i înmâna un cadou Fetiţei, în rolul căreia a fost de la începutul până la sfârşitul serii dna ambasadoare, în fes alb-roşu şi cu mantou roşu. Înainte de a-i înmâna cadoul, Moş Crăciun trebuie să întrebe cam astfel: „Dar cum a fost fetiţa în anul ce s-a scurs, cuminte sau ba?” Pe când, luat de emoţia rolului, Vasilache-Crăciun o întreabă pe dna ambasadoare: „Ia să-mi spui cum ai fost fetiţă?” Echivocul trezeşte hohote de râs. Revenindu-şi din uluiala şi confuzia momentului, Ambasadoarea-fetiţă zice: „N-am să-ţi spun, fiindcă nu e treaba ta, moşule”.<br />
Santa Claus, în rol Macholan, unul dintre funcţionarii ambasadei americane, se dovedeşte a fi mai inspirat. Când o întreabă pe Lorina Bălteanu cine este ea şi aceasta spune că reprezintă Fundaţia Soros, Moş Crăciunul american zice într-o română clară: „Dar eu credeam că tu însăţi eşti Fundaţia!”. Se hohoteşte, deoarece formele rotunde ale interlocutoarei admit o comparaţie poetico-ingenioasă cu Fund-aţia…</div>
</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com